miercuri, 3 decembrie 2014

Advent Day 3- Caramelo Za Cat

De cand ma stiu am iubit animalele. Si mi-am dorit mereu sa am animale. Si nu un soricel sau un papagal, mi-am dorit din astea cu interactiune directa. Insa mereu am primit clasicul raspuns: cand o sa fii la casa ta! Da, il stiti si voi. Nu se aplica numai la dorinta de a avea un animal. Se aplica in general. Si uite ca sunt la casa mea de vreo 10 ani si mereu am amanat momentul imprietenirii cu o necuvantatoare, mai ales ca de aproape 4 ani am avut mica fiinta cam la fel de "necuvantatoare". Nu mi s-a parut potrivit nici pentru ea si nici pentru viitorul companion sa le fac cunostinta inainte ca Matilda sa poata intelege relatia cu un animal. Sa il respecte si sa inteleaga ca nu este o jucarie. Apoi, Mati a crescut si am observat ca are aceasta retinere, cumva ciudata pentru mine, de a atinge animalele. Unde mergeam cu ea si se ivea ocazia sa interactioneze cu ele, se precipita si imi spunea sa le mangai eu. De caini ii e chiar frica din cauza incidentelor cu cei fara satapan care populeaza parcul nostru.
 
Asa ca anul trecut cam pe vremea asta am inceput negocierile cu ea. Ce animalut i-ar placea. De ce animalut crede ca am putea avea grija. Intai a vrut pesti. De fapt un peste portocaliu. Si am tot amanat si amanat cu mutatul si altele pana cand ea a crescut si a inceput sa devina sociabila si sa-si doreasca un partener de joaca. Si am ajuns noi la concluzia ca o pisicuta ar fi numai buna pentru noi. Am inceput cautarile pentru matzul portocaliu. De ce portocaliu numai ea stie! Poate pentru ca I-a luat cam un an sa poata sa spuna cuvantul asta corect si acum este foarte incantata ca poate :).
 
Nu mi-am dorit un pisic de "rasa". Am dorit sa imbinam aceasta dorinta a nostra de a avea un animalut cu a face ceva bun si pentru el. Am vrut sa adopatam o pisica fara satapan. Un pui care daca nu ar fi luat in grija de cineva nu ar fi avut prea multe sanse la viata. Cautarile au inceput acum vreo doua luni. Am intrat zilnic pe siteurile pentru adoptii pisici. Pe paginile de Facebook dedicate. Ba chiar ne-am indragostit de cateva ori. Insa nu a fost sa fie si adoptiile nu se finalizau. Dar, in ziua cand eram pe punctul de a spune ca adoptia nu-i de noi, imi spune o cunostinta ca o pisica a adus niste pisoi la ea in magazie. Si vine frigul si nu are cine sa-i ia. O rog sa le faca o fotografie. Imi trimite siii ce sa vezi? Unul era aproape portocaliu si super simpatic. Trei saptamani mai tarziu pisoiul devenea membru in familia noastra si primea numele de Caramelo- pentru ca are fix culoarea unei caramele si pentru ca Printesa Matilda din poveste avea un ponei Caramelo, deci pe cale de consecinta printesa noastra are un pisoi omonim. Caramelo a devenit in cele sase zile de cand il avem alintatul casei si tasteaza jumatate din ce scriu eu aici :)). Are un temperament minunat si tooooarce de cum te vede numai la ideea ca o sa-l mangai. Mananca, doarme, a nimerit litiera din prima si nu face tambalau noaptea. In rest face curse si drifturi pe gresia de pe hol.
 
 
 






 
Si ce este absolut minunat: Matilda a inceput sa interactioneze cu el si sa-l ia in brate!
 
 
 
Fratii lui Caramelo au avut si ei noroc si au fost luati de niste stapani iubitori, insa sunt atatia alti pisoi sau pisici mature care inca isi asteapta stapanul. Poate ca si voi v-ati dorit de cand erati copii sa aveti un suflet torcacios pe langa voi si poate vreti sa va faceti un cadou pufos. Dar inainte de a face acest pas ar trebui sa luati foarte serios in considerare urmatoarele- si poate si altele in plus-:
 
- o pisica traieste daca este sanatoasa si bine ingrijita pana la 15-20 de ani, deci este un angajament pe termen foarte lung!
- o pisica nu este o jucarie, nici pentru noi, nici pentru copii; este o fiinta cu drepturi si nevoi si trebuie tratata cu respect!
- o pisica nu ramane mereu pui, deci fiti siguri ca va place temperamentul specific lor si atunci cand devin adulte!
- o pisica nu poate fi lasata singura in casa pe durata concediilor si nu este recomandat nici sa o luati cu voi, deci fiti siguri ca aveti cu cine sa o lasati cand sunteti plecati!
- o pisica mananca de preferat hrana speciala, are nevoie de nisip special, are nevoie de alte accesorii, trebuie vaccinate si deparazitata, asigurati bugetul pentru asta!
- o pisica are nevoie de un mediu sigur pentru ea, unde riscul de accidente si moarte sa fie cat mai redus!
- daca aveti si alte animale;
- daca planuiti sa aveti un copil ce o sa faceti cu pisica, ce o sa simtiti fata de ea;
- daca plecati din tara ce faceti cu pisica;
- daca intentionati sa o sterilizati sau nu;
- daca cineva din familie este alergic la parul de pisica.
 
Stiu ca suna a interogatoriu si unde mai este fun-ul in asta, dar cand adopti un animalut iti iei un angajament serios si trebuie sa fie o decizie luata cu 100% siguranta ca este decizia cea buna. Ca nu este doar un capriciu sau un impuls. Ca sunt dragute si simpatice si  adoptiile sunt in trend. Animalul va depinde pentru tot restul vietii de noi, va avea nevoie de hrana, ingrijire si afectiune. Cam ca un om asa :).  Si teoria fiind terminata va las mai jos cateva sugestii :).
 
 
In fiecare dintre linkurile de mai sus gasiti si varianta donatiilor pentru ca cei care isi dedica timpul si energia pentru salvarea pisicilor de pe strada sa aiba si resursele materiale sa o faca.
 
Deci ziua trei din Calendarul nostru am dedicat-o prietenilor blanosi si torcaciosi!
 
 
P.S. Unde mai pui ca tine si cald la picioare :)
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu