Despre 13.565 de multumesc!

Ma gandeam si dupa campania din iarna cum acest cuvant nu-si pierde niciodata sensul. Am spus sute de "multumesc" si pe toti i-am spus din tot sufletul, sincer si ca si cum era singurul multumesc din lume. Am spus in ultimele 15 zile, cat a durat Campania Un pom pentru o casa!, de alte sute de ori acest cuvant. Este la fel de viu ca in prima zi. Le-am spus multumesc celor 35 de Ocrotitori ai pomisorilor. Celor 21 initiali (Maria, Carla, Ioana S. (Realitatea TV), Bianca (Organik.ro), Iulia, Mara, Mihaela, Laura (By Laura), Karioka, Raluca (100% Pasiune), Gabriela, Cristina (Editura Creanga fermecata), Dana (S.O.S. Vietile copiilor), Ioana M. (Magia florilor), Ramona (Radio Romania 3 Net), Anamaria (Prajiturele), Cristina (Asociatia CONIL), Adela (CONIL Kindergarten), Andreea (Bebster.ro), Andrei si Teo)  si celor 14 (Oana (Bubulina Gospodina), Cristina (Asociatia Benefacto), Roxana (Asociatia Pavel), Danut, Sinziana (Beyond Make-up by Sinziana Iaru),  Teodora (Asociatia pentru Dravet), Ruxandra (Academia Piticilor), Mongolezia Handmade (Mihaela), Ursa, Andreea (Relax Zone Studio), iNes Group (Narcisa), Ramona Copil, Cristina (Fait@Main), Daniela (Smallprint)), care ni s-au alaturat pe parcurs pentru a ne ajuta. M-a bucurat mult initiativa lor, ma face sa cred ca lumea este inca  buna. Le-am multumit pentru implicare, pentru sprijin, pentru faptul ca au crezut in acest proiect si si-au tras toti cunoscutii de maneca pentru a contribui, penru ca au daruit din timpul lor, penru ca au trecut peste greul de a cere. Le-am multumit pentru ca s-au ingrijorat si s-au bucurat alaturi de mine. Mi-a fost tare teama ca nu o sa reusim, si eu traiesc in aceeasi lume in care fiecare se uita de trei ori in portofel inainte de a scoate un ban. In lumea in care viata este din ce in ce mai grea. A fost greu, dar au fost si atat de multe surprize placute.

 

Le-am multumit celor aproape 90 de oameni care au donat. O sa am grija ca intr-o postare viitoare sa ii amintesc pe toti cei de acum si pe toti cei din campania de Craciun. Mai ales ca multi dintre ei se regasesc in ambele. Foarte multi dintre cei care au donat nici nu ma cunosc, unii nici macar pe cei de la care au aflat despre eveniment. Dar au simtit sa ajute, sa sprijine aceasta familie, au crezut ca merita sa le cumparam o casa. Va mulumesc pentru orice suma, cat de mica. Cand incep o campanie nu ma gandesc nicio clipa la "tunuri", ci ma gandesc doar sa pot atinge suficient de multi oameni care pod dona si 50 de lei. Cand vin si sume mari mi se pare incredibil, dar ma bucur pentru fiecare ban. Poate ca cei 50 de lei donati de cineva din bugetul sau inseamna cat 5000 din bugetul altuia. Niciun ban nu este prea putin. Iar foarte multi oameni au simtit sa ofere acel ban pentru a cumpara o casa unei familii complet necunoscute. In aparenta cazul celor doi copii nu este unul grav, nu moare nimeni la propriu. Dar eu i-am vazut, i-am vazut iar si ieri cand am fost sa le spunem vesea cea buna. Ii vad de fiecare data mai pierduti. Moare speranta. Moare normalul. Se stinge fericirea din ei. Ieri nici nu i-am putut face fotografii lui Teo, atat era de scufundat in sine. Pentru el am luptat, pentru el am spus toti acesti de multumesc. El vreau sa stie ca aceste zeci de oameni necunoscuti ii vor binele, ca toti au dat din munca lor penru a il ajuta sa-i fie mai bine. Vreau sa stie ca este iubit si ca poate sa indrazneasca sa spere. El a facut acest desen de Craciun, desenul lui a primit din prima zi 500 de lei si asta pentru ca cineva chiar a inteles.

 

 

 

 

 

Dincolo de toata mobilizarea, de toti banii stransi, de toata munca si oboseala, de mersul la radio, de vorbitul cu zeci de oameni, dincolo de toate acestea, pentru mine o singura amintire o sa ramana cu mine toata viata. Ziua in care m-a sunat Roxana Dumitru de la Fundeni spunandu-mi ca are si ea un desen pentru mine. Stiam ca baiatul ei are aproape 30 de ani si nu credeam ca ii arde de desenat copacei pentru campania noastra. Dar Roxana nu avea un desen de la copilul ei, avea unul de la un baietel pe nume Daniel. Daniel este internat la Fundeni pentru ca are cancer limfatic. Este acolo pentru tratament si investigatii. Probabil tot acolo o sa-l prinda si ziua lui de nastere, acum, pe 20 aprilie. Daniel a auzit-o pe Roxana vorbind despre campania noastra, despre faptul ca cei doi copilasi au ramas fara casa si ca le este foarte greu. A doua zi dupa ce le-a auzit povestea, Daniel, a venit la Roxana cu doua desene. A spus ca vrea sa ajute si el copiii care au ramas fara casa. Intelegeti? El m-a mobilizat si mai mult, el m-a facut sa cred ca putem si ca trebuie sa reusim. Ce m-a bucurat enorm este ca Pomisorul lui a strans cele mai multe donatii - 1.200 lei.

 

 

 

 

Si am reusit! Cu sprijinul tuturor, al celor care au ocrotit un pomisor, al celor care au donat, al celor care au spus povestea noastra mai departe.  Dupa o saptamana de campanie aveam aproape toti banii stransi. Am trait un sentiment de incredibil.... Imi venea sa imbratisez lumea pe strada, poate nimeream si o persoana care a donat in cadrul campaniei. In cele doua saptamani s-au strans 13.565 lei. Cu 2.500 peste ceea ne propusesem initial. Impreuna cu banii stransi in campania din iarna avem acum 22.315 lei. Avem banii sa cumparam casa! Chiar avem si in plus pentru a reconecta locuinta la electricitate si a face unele renovari necesare. Oameni buni, am reusit sa le oferim un camin! Noi toti, voi toti. Benone, tatal celor doi copii, va multumeste asa cum stie el. Este om simplu si nici nu ridica ochii din pamant. Nu stie sa vorbeasca ales, nu stie de bloguri si campanii pe Facebook. El stie ca niste oameni au fost atat de buni si i-au oferit o noua locuinta. Benone a spus:

 

 

 

"Saru' mana! Va multumesc!''

 

 

 

 

 



Multumiri speciale Narcisa Sabau, Alina Girea, Alina Magureanu, Cristian Dascalu.