marți, 29 mai 2012

Despre obezitate


Ce-mi veni intr-o duminica seara, cand in sfarsit nu mai ploua, sa vorbim despre un asa subiect "ingrat"?! Pai imi veni...

Eu din punct de vedere medical/statistic sunt obeza. Parca va si aud "unde ma, cum ma?", da sunt obeza. Am fost diagnosticata asa cand aveam 15 ani si terminam scoala generala. Doamna asistenta mi-a scris in fisa medicala - diagnostic Obezitate grad I. Asa m-am dus eu la liceu, etichetata drept obeza. Am sa va caut o fotografie de la greutatea pe care o aveam atunci ca sa vedeti cum aratam. Aveam 78 kg si 1 m 68 cm. Stiam ca sunt plinuta/grasa/cu forme (complet desincronizate cu varsta) dar stampila OBEZ a fost un  soc. Imi aduc perfect aminte clipa aia si acum dupa aproape 20 de ani. Evident ca un astfel de moment nu ar fi complet daca nu ar avea si martori. Imi amintesc privirile colegelor mele cand au auzit cuvantul OBEZITATE. Pentru niste copii de 14-15 ani care nu traiau in era lu' goagal putea sa spuna la fel de bine ca aveam ciuma, privirile ar fi fost aceleasi. Nu stiu ce sa va spun, daca doamna asistenta a procedat gresit, daca ar fi trebuit sa lase diagnosticarea asta in seama altcuiva, daca ar fi trebuit sa-mi explice cumva ce inseamna. Cu siguranta nu trebuia facuta cu public.




21 de ani, ~ 80 kg.




Eu am fost un copil normal, uneori slab. La nastere am fost chiar in parametrii etalon- 50 cm si 3,400 kg. Imi amintesc in clasa 1 ca eram asa de slaba ca-mi cadea sortuletul ala de pe mine. Eram fix ca o acadea, lunga, slaba si o claie de par cret in varf :)). Deci nu stiu cum e sa fii "grasul contrabasul" inca de la gradinita. Am avut astfel de colegi umiliti de cand aveau 4 ani. Nu stiu cum este sa fii un copil batjocorit dar stiu cum e sa fii un adolescent judecat prin prisma aspectului tau.

Povestea mea cu kg in plus a inceput pe la 11 ani. Pentru ca am fost un copil foarte activ si, sa-i spunem, mai baietos ai mei parinti s-au gandit sa ma duca la un sport care sa ma "disciplineze" putin si care sa-mi consume energia. Asa ca pe la 9 ani m-au inscris intr-un club de Judo. Se pare ca aveam aptitudinile necesare asa ca am evoluat destul de repede. Insa nimeni nu statea sa analizeze situatia, nivelul de antrenament, aportul de alimente, dezvoltarea mea fizica. Antrenamentele erau zilnice... 2-3 ore pe zi, se terminau undeva pe la 7 seara iar cand ajungeam acasa, obosita si nemancata, mama mea imi servea nelipsita portie de cartofi prajiti cu branza. Eu oricum avand un fizic robust, cu un schelet solid, am construit destul de repede o masa musculara nu tocmai adecvata unei fetite de 9-10 ani. Din cauza structurii grele mereu cantaream peste celelalte fete din aceeasi categorie cu mine asa ca trebuia sa fac greva foamei inainte de orice competitie. Asta a fost inceputul...

Relatia mea cu judo-ul s-a terminat cand aveam vreo 13 ani, cand incepusem sa ma domnisoresc iar stilul asta de viata nu se mai "asorta". In cazul meu renuntarea la acest sport cu inceputul pubertatii s-au suprapus intr-un mod extrem de nefericit. Organismul meu era obisnuit cu cele 2 ore de antrenament intens zilnic, consumul caloric era foarte mare deci si aportul pe masura. Pe langa asta era deja evident ca sistemul meu endocrin dadea semne de anormalitate. Menstruatia se instalase de 2 ani dar era mai mult nu decat da. Nimeni nu si-a dat seama la momentul ala ca ar fi trebuit luate masuri, schimbata alimentatia, probabil consultat un medic. Prietenii mei cartofii prajiti ma insoteau in continuare chiar daca in loc sa ma duc sa alerg 2 ore stateam  acasa la televizor... Asa ca in urmatorii 2 ani kilogramele s-au tot asezat... pana am ajuns la 15 ani sa cantaresc 78 kg. "Pe vremea mea" o fetita de 14 ani era inca un copil, cel putin eu eram, foarte putin constient de treburile astea cu aspectul fizic.

Pana atunci nu ma simtisem "altfel", eram si eu o adolescenta ca oricare alta, cu problemele si nelinistile celor 14-15 ani pe care-i aveam. Detineam ceva mai multe forme decat fetele de varsta mea, eram ceva mai copanoasa si aveam fundul mai mare. Eu asa sunt, asa e soiul meu. Am un schelet solid, o musculatura bine dezvoltata si peste astea un strad adipos, dar toate la un loc ajung la o suma impresionanta de kilograme. Norocul sau nenorocul meu este ca eu nu am burta, deloc. Am avut pentru vreo 3-4 luni cand am fost insarcinata, cea mai iubita burtica din lume, acum si-a revenit aproape la forma dinainte. De ce spun ca este un noroc? E in avantajul meu estetic, arat armonios si am forma de "om". E si in avantajul meu medical pentru ca in general riscul de boli asociate obezitatii este crescut in cazul celor care au grasimea cantonata in zona abdomenlui. Analizele mele nu ar indica deloc o situatie nelalocul ei din punct de vedere al greutatii. Pe de alta parte un aspect mai neplacut (cu burta) probabil ca m-ar fi motivat mai mult sa iau masuri.

Vara dintre scoala generala si liceu a fost una destul de grea. Nu mai conteaza motivele. Dar cu siguranta a fost una cu destul de multa mancare, poate prea multa pentru mine. La momentul respectiv nu stiam ce-i ala regim, ce-s carbohidratii, de ce si cat ar trebui sa mancam. Urmam impulsul, iar impulsul era sa mananc. A fost prima data cand am simtit treaba asta cu ingrasatul ca pe o problema. Pana in toamna mai pusesem vreo 5 kg.

Si... a venit liceul. Am iesit din lumea noastra mica sau "mare" pana la Big Berceni si uneori, asa in cazuri ultra speciale, pana la Romana. A inceput liceul, alti oameni, alti colegi, complet in afara zonei de securitate si a tot ce imi era cunoscut. Pana atunci fusesem mereu "in frunte", nu-mi pusesem niciodata problema ca eu as putea fi un outsider si cu atat mai putin ca as fi putut fi unul din motive de aspect fizic. Nu mi-au placut niciodata gastile, nu am facut parte din vre-una dar nici nu fusesem agresata de astfel de personaje "populare". Dar a inceput liceul. O amestecatura de copii de bani gata, derbedei, copii cuminti, etc. Dar o amestecatura in care unii simteau nevoia sa-i umileasca pe altii pe diverse teme. Una usoara si la indemana este grasimea. Esti gras? Deci esti un bou/vaca puturoasa, care baga in ea/el, evident ca esti si cam redus mintal si de ce el, un specimen superior, nu s-ar folosi de asta pentru a fi mai cool?!

Pe la 17 ani cand problema devenise mai mult decat vizibila s-au hotarat si ai mei parinti ca este cazul sa ma asculte cand le spun ca ceva nu este ok cu mine. M-au dus la un endocrinolog la Parhon. :)) Acum rad... atunci nu prea existau alternative, informatiile erau putine. Daca as fi stiut atunci ceea ce stiu acum nu as fi pus niciodata piciorul in acel spital. Experienta Parhon mi-a semnat destinul pentru tot restul vietii. Metodele lor de tratament mi-au distrus orice urma de metabolism si orice sansa de a mai fi un om normal. O sa va povestesc cu alta ocazie pe larg. Tratamentul "clasic": anticonceptionale pentru dereglarile menstruale, hormoni tiroidieni in "completare", o dieta extrem de gresita. Toate astea unde au dus? La inhibarea functiei ovariene, la terminarea tiroidei, la inca niste ani de facut practic nimic in baza increderii pe care o acorzi, ca tot omul, unor medici care ar trebui sa stie ce fac.

Pe la 20 de ani sentimentul ca acel tratament nu ma ajuta cu nimic ci din contra, m-a facut sa rup lantul. Am intrerupt medicatia, am inceput sa citesc, sa ma informez, sa vad ce mai zic si altii in lumea asta larga. Intre timp nu mic a fost socul cand am vazut ca menstruatia (naturala) nu se instaleaza nici dupa 3 luni de la intreruperea anticonceptionalelor. Nu a mai aparut pentru 2 ani! Da, DOI. In acesti doi ani am avut 2 ovulatii si alea cu stimulare hormonala. Drama kilogramelor era egala cu 0 pe langa cea legata de fertilitate. In acea perioada traiam si prima iubire si odata cu ea daduse navala instinctul matern. Matilda este un copil dorit si asteptat de cand aveam 20 de ani...

Tot cam pe la 17 ani a inceput si aventura cu mea cu regimurile pentru slabit. O, da! Regimurile.... cred ca cea mai lunga relatie pe care am avut-o in viata mea e cea cu "regimurile". Acum le zice "dieta"... chestii pompoase cu stil de viata si nutritie. Pe vremea aia le zicea regimuri. Regim de 13 zile, regim cu supa de varza, regim disociat, regim pe puncte, regim cu boabe de orez, regim cu pahare de apa, regim cu facut foamea... regim. Sa va spun ca le-am incercat pe toate? Va spun, le-am incercat pe toate. Sa va spun ca functioneaza? Va spun, functioneaza. Dar va spun si ca va vor distruge sanatatea? Va spun si asta. Toate regimurile "minune" functioneaza. De ce functioneaza? Pentru ca la baza lor sta un dezechilibru foarte mare fata de ceea ce ar trebui sa primeasca organismul. Orice situatie de genul asta va confuza sistemele normale de protectie ale organismului si va rezulta o pierdere spectaculoasa in greutate. Eu cel mai mult am slabit 15 kg in 2 saptamani. Pai si atunci care e problema? Problema este fix acest dezechilibru. O astfel de dieta minune nu va avea viata lunga, nu o poti tine asa lunga pentru ca intr-un final ai sa ajungi la spital, slab dar foarte bolnav. Apoi la fel de scurta este si viata rezultatelor, iar corpul (pentru ca e mai destept decat tine) isi va face si depozite suplimentare peste ceea ce avusese inainte, ca sa aiba acolo la o adica daca vei vrea sa-i mai aplici o supa de varza pe viitor. La fel de bine corpul nostru cel destept va dezvolta un sistem de aparare si va zice hmmm "e foamete mare, ia sa scad eu consumul". Eu cel mai mult m-am ingrasat 12 kg in 14 zile (intr-un concediu cand am mancat cu restul lumii la masa). Asa ca veti ajunge (ca mine) cu un metabolism bazal care avea nevoie de un consum de 500 de calorii de zi. Da, eu cu atat traiam ca sa ma mentin la o greutate constanta. De slabit nici nu se mai punea problema. Sa va spun ce inseamna 500 de calori? Ar fi cam asa:

- dimineata: un ou fiert si un ceai (simplu, fara zahar/lapte);
- pranz: 200 gr. friptura de vita slaba, 50. gr rosie (adica o rosie mica),
- gustare: 150 gr. mar;
- cina: 150 gr iaurt.

Asa am mancat eu ani de zile... si asta pentru a avea 74 kg... nu 40 kg. Plecasem de la 90 kg la 17 ani. Ani de zile mi-am cantarit fiecare bucatica de mancare si-i calculam continutul.... Pot si acum dintr-o privire sa va spun cat cantareste orice portie de mancare si cate calorii/proteine/lipide/glucide aveti in farfurie. Pe langa asta ma duceam de doua ori pe saptamana la o sala de aerobic. Atat de putin ajunsese sa consume organismul meu terminat de diete minune.

Teoretic o persoana sanatoasa cu inaltimea si kilogramele mele, pe care sa spunem ca o consideram sedentara, cu indicele de masa corporala 31,14 ar avea un consum de aprox. 2000 de calorii pe zi. Daca as vrea sa slabesc ar trebui sa mananc intre 1000 si 1500 cal/zi. Ce inseamna un meniu de 1000-1500 calori/zi?  Cam asa:

- dimineata: 1 ou, 50 gr. Mozzarela, 50 gr. rosie, 50 gr. ardei, 50 gr. castraveti - aprox 300 cal.;
- gustare ora 10: 1 mar ionatan (159 gr.) - 80 cal.;
- pranz: 200 gr. carne vita; 150 gr. orez; o salata de legume - 750 cal.;
- gustare ora 16 - 50 gr. nuci - 210 cal.;
- cina: 300 gr iaurt, o felie de paine neagra- 290 cal.
Total: 1650 cal.

Meniul de mai sus nu contine, dupa cum vedeti, dulciuri, junk, paine, etc.  Mica "depasire" este data de cele 50 gr. nuci, foarte sanatoase daca sunt consumate crude, sub forma de gustare si in cantitati mici. Aici am dat doar un exemplu pentru un meniu de om "normal" care nu este adeptul unor diete cu un anumit profil alimentar (vegan, hiper proteic, hiper lipidic, etc.). Puteti observa diferentele de cantitati si de varietate fata de ceea ce mancam eu. Asa s-a desfasurat viata mea.... in ultimii aproape 20 de ani... intr-un vesnic carusel de plus 20 kg - minus 20 kg... si tot asa. De complimente si de umilinte, de marginalizare sau de integrare. Este uimitor cum si oamenii adulti, de la care te-ai astepta sa aiba ceva in cap, sa mai judece tot in parametrii de "uite-l e gras, boul/vaca dracu' ".

As invita oricand pe orice doritor sa manance "cot la cot" cu mine pentru o saptamana. Probabil va urla in gura mare de dimineata pana seara "mi-e foaaaaaaameeee!". Eu am invatat sa nu-mi mai fie foame. Alta solutie nu ai.

Norocul meu cumva este ca sunt un om foarte constient de valoarea lui si de a celor din jur. Ce m-a revoltat si m-a enervat mereu a fost de fapt superficialitatea si lipsa de educatie a acestor specimene. Am, in schimb, prietene care au suferit adevarate drame... Oameni care au ramas cu traume majore din cauza umilintelor suferite din partea celor "perfecti". In special atunci cand problemele de greutate au aparut de la varste foarte mici, inainte ca acel copil sa poata gandi si simti ca un om matur. Intreaga lor existenta a fost gravata de acele kilograme. Ce poate sa simta sau sa gandeasca un copil de 4-5 ani ani umilit, jignit, agresat fizic pentru ca este gras?! Ce vina are acel copil? Absolut niciuna. Vina este a PARINTILOR! Parintii l-au condamnat la o viata de umilinte, i-au alterat mintea si sufeltul! Daca cineva ti-ar agresa copiulul pe strada probabil ca ai reactiona extrem de violent, te-ai duce si te-ai lua la tranta cu el. Dar pentru agresiunea la care TU il supui zilnic? Pentru fiecare bomboana pe care i-o dai, pentru fiecare hamburgher si gura de suc ar trebui sa-ti rupi singur cate o mana sau un picior. Da, tu singur! Pentru ca tu esti cel mai rau lucru care i se putea intampla copilului tau. Gras si frumos se aplica doar pentru purcei, nu si pentru fiintele umane!

Dar voi, prietenii mei care ajungeti de mai lecturati pe aici, cu siguranta nu sunteti genul ala de parinti :). Dar daca ajungeti intr-un impas ce ati putea face? In primul rand ati putea incepe cu perioada pre-copil, sa aveti grija de voi si de corpul vostru. Daca sunteti femei, viitoare mame, sarcina nu este un prilej de speriat cofetariile si fast-food-urile. Din contra este o perioada de maxim respect de sine. Daca nu l-ati avut pana atunci (sau nici atunci) ar trebui sa va ganditi la mica fiinta care creste in voi si se hraneste din ceea ce mancati voi. Ea/el nu va cerut sa-l faceti, nu va cerut sa-l aduceti pe aceasta lume, deci nu are de ce sa plateasca pentru tot restul vietii "poftele" voastre. Poate ca el isi va dori sa fie un adult sanatos sau poate ca nu.... lasati ca aceasta alegere sa-i apartina.

Copilul trebuie respectat inca din momentul conceperii! Dupa nastere, in cazul in care veti alapta, acest stil de viata sanatos trebuie sa continue. O sa fiti uimite cum tot ceea ce mancati "trece" in lapte de parca nici nu ar fi fost prelucrat de corpul vostru. Orice porcarie pe care o mancati sau beti va ajunge la acel copil mic inca in formare. Ficatul, pancreasul, rinchii lui inca nematurizati vor suferi si vor obosi incercand sa prelucreze shaormele si amandinele voastre. Nu tineti diete pentru slabit in perioada alaptarii, oricum nu aveti de slabit pentu ca voi ati mancat sanatos, nu?! Cand va incepe sa consume si altceva decat lapte acel ceva nu trebuie sa fie suc de mere cu biscuiti sau morcovi rasi.... despre diversificare puteti citi pe larg aici. Ce mai puteti face? Va puteti educa puiul, mai ales prin puterea propriului exemplu, ca anumite produse nu sunt sanatoase si ca noi, o familie civilizata, nu le consumam. O sa va felicitati pentru efortul depus cand copilul vostru va deveni un adult sanatos si frumos.

NU le oferiti copiilor recompense alimentare. "Daca esti cuminte iti dau ceva bun!". NU le oferiti copiilor consolorai de natura alimentara. "OOOOf, esti suparat, ia de la mama o cicolata". Recompensarea copiilor, pentru fapte bune sau atitudini corecte, se face prin LAUDA! Daca simtiti neaparat nevoia sa-i oferiti ceva material, o puteti face cu o jucarie sau o iesire intr-un loc preferat (nu la Mec). Ideal este sa nu asociati anumite comportamente cu recompensari materiale. Nu mai spun despre pedepsele alimentare. "Ai luat 4 la scoala, lasa ca nu mai vezi tu bomboane". Nu alinati suferinta copilului cu bonusuri alimentare. Alinarea se face cu SENTIMENTE, cu mangaieri si cuvinte. Eu nici sugarului meu nu i-am dat tzatza in scop de "taci cu mama, nu mai urla" cand evident ca nu-i era foame. Matilda si in ziua de azi se linisteste cu un "simplu" - mami e aici, stiu ca te doare burtica - si o mangaiere.

Daca vreti sa va ajutati copilul in mod real atunci veti incepe schimbarea cu voi. Un copil nu intelege de ce el nu are voie sa manance ca un altul sau cat un altul. Un copil nu are vointa de a sta cu un platou de prajituri in fata si sa spuna NU, sau iau doar o bucatica si gata. Un copil trebuie sprijinit de adulti. De intreaga familie, de gradinita/scoala, de toti cei din jur. Este foarte important sa impuneti celor din jur disciplina in ceea ce priveste alimentatia copilului. Bunica nu va veni sa-l vaicareasca "vai saracu, sa-i faca buni o placintica". Nici nu-i va da sa guste asa "de pofta", nu ai ce cauta cu un aliment nesanatos in fata unui copil mic, mai ales daca acel copil este intr-un program de slabire. La gradinita nu-l vor indopa cu biscuiti si ciocolata "pentru copii". Este un proces solicitant si uneori la limita imposibilului, dar vorbim aici de cel mai important om din lumea asta - copilul vostru.

Si sa stiti ca a fi o mama buna nu inseamna sa-i dati copilului - Nuttela, Coca-Cola, Oreo, Barni, Cereale pentru copii, Batoane cu "lapte" Kinder, ciocolata pentru copii, sucurile de fructe ale lui "cincinescu", margarina de la Nadia, - stiu ca asa spun reclamele dar... a fi o mama buna inseamna exact inversul, la voi este mintea si trebuie sa o folositi.

Dar ce puteti face daca aveti nenorocul ca puiul vostru sa aiba probleme de metabolism si nu (numai) proastele obiceiuri alimentare l-au adus aici? In primul rand trebuie sa constientizati ca el are o problema, nu este nimeni de vina, nu se cauta vinovati, nu este drama voastra ci poate fi a lui. Este posibil ca voi sa nu va fi confruntat personal cu asemenea probleme, deci este timpul sa incepeti sa va informati. Cat mai mult si din cat mai multe surse. Cautati un nutritionist pediatru. Unul bun, unul verificat. Din pacate in tara asta ii veti numara pe degetele de la o jumtate de mana. Cum puteti vedea daca este doar un alt farsor de renume?

In primul rand, chestie care se aplica si in cazul nutritionistilor pentru adulti, trebuie sa va solicite
- un set complet de analize. In cazul in care exista probleme metabolice/ endocrine trebuie sa faca echipa si cu un edocrinolog. Daca sunt probleme de natura psihologica, mancat compulsiv pe fondul unor dezechilibre emotionale, trebuie sa faca echipa si cu psiholog.
- O sa va ceara un intreg istoric legat de obiceiurile alimentare, alte tentative de a slabi, rutina din familie, volumul de miscare, istoric al unor astfel de probleme in familie.
- Va trebui sa tineti cel putin pentru 2 saptamani un jurnal real de alimentatie. Nu trebuie sa cedati tantatiei de a corecta din mers ceea ce ati fi mancat in mod normal. Este foarte important ca el sa stie comportamentul vostru normal si aportul caloric/nutritiv real.
- Apoi in functie de toate acestea va va face o dieta personalizata  la propriu, a voastra! Va va recomanda un anumit tip de exercitiu fizic adecvat voua, va va ajuta cu motivarea si mentalitatea.

Fireste ca va avea la baza anumite principii si alimente pe care le putem intalni si in dietele altor persoane, dar cheia este sa va ajute sa puteti manca asa pe termen lung. In functie de rezultate si de reactia voastra aceste diete vor fi ajustate. Ideea este sa ajungeti treptat sa va schimbati stilul de viata, fara asta orice efort va fi vremelnic si inutil.

Daca nu va simtiti capabili sa duceti o dieta la bun sfarsit si sa va mentineti greutatea corporala la care ati ajuns in urma ei, NU va apucati deloc! Nu glumesc, cel mai mare rau pe care vi-l puteti face este acest carusel de ingrasari si slabiri succesive. Evident ca alternativa nu este sa continuati sa va maltratati corpul si sa continuati ingrasarea, dar este cel mai bine sa ramaneti in situatia data pana cand veti fi convinsi ca puteti slabi si ramane asa. Nu discutam de cazurile de obezitate morbida cu iminenta de deces.

Daca "nutritionistul" vostru procedeaza de urmatoarea maniera: buna ziua, buna ziua, cate kg aveti? cat vreti sa slabiti? da, luati de aici - si va va scoate de sub tejghea o dieta "personalizata" pe care a dat-o si altor 100 de clienti inaintea voastra si va va mai chema dupa 2 saptamani sa va dea urmatoarea foaie de hartie... as zice sa faceti asa foaie confeti si sa sarbatoriti faptul ca v-a dus capul mai mult de atat. Aceasta persoana nu este decat unul dintre acei sarlatani, adesea prezenti la Tv de manuta cu vre-un client celebru, care are un sigur interes: bunastarea lui materiala.

De multe ori in combinatie cu foaia de hartie va va prescrie si ceva medicatie cu efect de "taiere a poftei de mancare" si/sau de absorbtie a lipidelor din alimentatie. Ambele tipuri de medicatie aduc riscuri majore asupra sanatatii pe termen lung, unele iremediabile. Exista si alte tipuri de substante care va pot ajuta, dar ele sunt sub forma de suplimente, cantitatile sunt mult mai mici, rezultatele mult mai putin spectaculoase, dar nu va vor afecta sanatatea.

Ganditi! Medicul nu este Dumnezeu, de multe ori nu e nici macar un om cu bune intentii. Poate ca vi se pare ca exagerez... Daca vreti sa aveti un copil viitor candidat al spitalelor de boli metabolice si de cardiologie... atunci nu "exagerati" si voi la fel ca mine. :)

Eu stiu ce inseamna sa fii gras. Stiu ce inseamna sa fii umilit. Stiu ce inseamna sa mananci 3 frunze de salata si tot sa fii mai gras decat altii care infuleca ceafa de porc cu cartofi prajiti. Stiu ce inseamna sa nu gasesti o pereche de pantaloni in care sa intri. Stiu ca dintr-o neglijenta a parintilor mei voi fi toata viata condamnata la dieta, sport, sacrificii. Este extrem de obositor, frustrant si incorect. Tesutul meu adipos dobandit in adolescenta nu va pleca niciodata nicaieri. El doar isi micsoreaza volumul dar ramane acolo pandind orice scapare pentru a se umfla la loc. Da. Celulele adipoase se inmultesc in perioada copilariei si in adolescenta... iar odata formate ele nu mai pleaca nicaieri - decat prin lipoabsorbtie. De accea un copil gras sau un adolescent gras va cara dupa el acest bagaj toata viata.

 *
In lume exista peste un miliard de persoane adulte supraponderale, mai multe decat cele 800 de milioane de persoane ce sufera de malnutritie.

Cel putin 300 de milioane de adulti sunt obezi. Daca in China, Japonia si in unele tari africane procentul acestora este mic, sub 5%, in unele zone urbane din Samoa, numarul acestora depaseste 75%.

In Statele Unite, 30% dintre adulti sunt considerati obezi - circa 60 de milioane de persoane.

In Europa, recordul la obezitate este detinut de Marea Britanie cu 23%, fata de Germania cu 12% si Italia cu 8%.

Obezitatea progreseaza si in randul copiilor: in lume exista 22 de milioane de copii obezi cu varsta sub cinci ani.

Obezitatea infantila tinde sa ia proportii alarmante in Uniunea Europeana, unde 14 milioane de copii sunt supraponderali si numarul acestora creste anual cu 400.000.

Hrana prea bogata in zaharuri si grasimi nocive si activitatea fizica redusa sunt principalele cauze ale obezitatii, care la randul ei este principala cauza a unor maladii cronice precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale si unele forme de cancer.

In Romania  aproximativ 60% dintre adulti sunt supraponderali, 29% dintre femei si 27% dintre barbati.

Aproximativ 30% din populatie sufera de obezitate.

Numarul copiilor supraponderali, cu 18% mai mare in ultimii zece ani. 40% intre acestia sunt supraponderali.

Cele mai afectate sunt persoanele cu varsta intre 15-64 de ani.

Societatea de Endocrinologie afirma ca 7,7% din totalul populatiei masculine este obeza- 9,5% din totalul populatiei feminine este obeza.

Obezitatea este factor de risc in aproximativ 75% din bolile contemporane; un roman din trei este supraponderal- unul din patru este obez; in Romania sunt peste 3,5 milioane de obezi; doar 10% dintre acestia merg la un control medical; numai unu la suta dintre ei sunt inclusi intr-un program national de educatie impotriva obezitatii. (Biroul European de statistica)

Suna a necrolog sau sentinta la moarte!

Aveti grija de copiii vostri, nu le scurtati viata si demnitatea!

vineri, 25 mai 2012

Despre secretul unei vieti sau despre contraceptia de urgenta

:). Zambesc. De ce zambesc? Pai zambesc pentru ca atunci cand aud de contraceptia de urgenta ma gandesc la Matilda. De ce ma gandesc la Matilda? Pentru ca Matilda este "pilula de a doua zi". Pe Matilda am facut-o eu si Postinor 2, bine si ta-su, dar in mai mica masura decat pilula. Glumesc. Poate parea chiar putin deplasat. Dar adevarul este ca, in mod paradoxal, daca nu as fi luat in acea zi contraceptivul de urgenta, astazi (cel mai probabil) Matilda nu ar fi fost aici. Culmea, nu?

De ce am ales sa va vorbesc despre o experienta atat de intima si de delicata? Pentru ca sunt sigura ca nu doar eu am trecut prin asta si ca poate in multe cazuri finalul nu a fost atat de fericit precum in cazul meu. Vreau sa va impartasesc aceasta experienta pentru ca e mai bine sa invatati din experientele altora decat din ale voastre. Ii spun experienta, nu-i pot spune greseala. Daca nu se intampla asa astazi nu as fi fost mama.

Despre metodele contraceptive de urgenta puteti citi aici informatiile medicale avizate. Eu voi vorbi despre acea parte nescrisa in prospecte, nespusa de medici... partea pe care o simti..

Ceva statistica? Cred ca stiti deja ca mie imi plac cifrele, statisticile, procentele :). Probabil pentru ca ma amuza cat sunt de neconcludente atunci cand vorbim de viata reala. Statistica spune ca in intervalul unui ciclu lunar sansele de a ramane insarcinata sunt de aproximativ 15%. Socant? Cifra e socanta, probabil reala, dar modul de calcul este cel care ne induce in eroare. Cand se ajunge la aceasta cifra se face o medie intre zilele nefertile de la inceputul si sfarsitul ciclului lunar, cele cu sanse teoretice de 0%, si zilele cu sanse maxime de a concepe, adica cele de la ovulatie, cand sansele sunt de aproximativ 36%. In cele 5 zile precedente ovulatiei sansele de a ramane insarcinata sunt de 8% . Astea sunt cifrele... noi suntem oameni... unii mai diferiti decat altii. Satistica ia in calcul o femeie etalon cu un ciclu lunar de 28 de zile, a carei ovulatie este in a 14 zi de ciclu si femeie care nu are ovulatii suprapuse peste cea de referinta (avem doua ovare, in mod normal ele ovuleaza pe rand producand un ovul pe luna, dar sunt situatii in care ovulatiile se suprapun sau sunt decalate cu cateva zile).

Nu-i niciun secret ca multi dintre noi suntem de fapt "greseli" de calendar, ovulatii "gresite", alaptari pe post de metode contraceptive. Asta este, nu cu totii am fost programati dar as vrea sa cred ca am fost cu totii doriti si iubiti. Acum un astfel de "accident" poate fi corectat prin metodele contraceptive de urgenta. Dupa cum le spune si numele ele sunt destinate unor situatii in care ceva neprevazut s-a intamplat si nu se doreste instalarea unei sarcini. Nu este o metoda la care se poate recurge in mod curent, medicii spun ca nu ar trebui sa fie mai mult de 3 astfel de situatii intr-un an... altii spun ca nu ar trebui sa fie mai mult de 3 intr-o viata. Preferabil ar fi sa nu se intample deloc.

Si in cazul metodelor de contraceptie exista statistici. Pilula  de a doua zi, de exemplu, reduce cu 75% sansele de a ramane insarcinata, in perioada fertila. Facand mai multe sapaturi am gasit informatii ca lucrurile nu ar sta chiar asa. De fapt calculul acestui procentaj este similar cu cel de mai sus din cazul sanselor de a ramane insarcinata. Diferenta majora este data de faptul ca procentele sunt exact invers, in zilele cu 0% sanse de a ramane insarcinata si siguranta contraceptiei este de 100% (logic nu? :) ). In zilele fertile (de la ovulatie), cand sansele de a ramane insarcinata sunt maxime.... si eficienta anticonceptionalului scade la 35%. Invers decat ne-am dori, ca doar pentru asta apelam la o astfel de metoda. In prospect scrie ca sunt sanse doar de 1% de a nu functiona daca este corect administrat. :)

Specialistii nu considera aceste metode de contraceptie ca fiind unele abvortive deci din punctul lor de revedere nu ar ridica probleme de etica sau de natura religioasa. Dar de multe ori parerea lor nu este si sentimentul nostru. Nu o sa ma apuc eu acum sa va fac educatie sexuala sau morala. Nici sa va trag de urechi de ce nu ati folosit prezervativul. Sunteti oameni mari si maturi si voi stiti cel mai bine ce decizii sa luati si cand. Ce doresc eu este sa va povestesc despre o situatie din viata, datatoare de viata.

Poti sa te intrebi, si pe buna dreptate, cum niste oameni maturi, culti si educati, intr-o lume care "abunda" in informatie si metode de contraceptie, pot ajunge intr-o astfel de situatie incat la 12 noaptea sa caute o farmacie cu program non stop pentru a cumpara Postinor (Postinorul este un tip de "pilula de a doua zi" una dintre metodele de contraceptie de urgenta). Si eu m-am intrebat de multe ori, poate ca in unele dintre cazuri am si judecat... Motivele pot fi multe: lipsa de respect de sine sau de celalalt, lipsa de atentie, lipsa de informare, increderea in celalalt, increderea in anticonceptionale, prezervativul care se gaseste el sa se rupa fix in punctul culminant, lipsa prezervativului, un moment de nebunie, o agresiune... multe, dar posibil cu acelasi rezultat.

De ce s-a ajuns aici si cine e de vina si cum se impaca fiecare cu situatia este o alta discutie de nepurtat aici. O duce fiecare in forul sau interior. Eu pe 16 iulie 2010 am ajuns sa-mi pun o astfel de problema extrem de grea. Am facut sex neprotejat si  am avut din secunda respectiva certitudinea ca va fi un copil. Cum am stiut nu ma intrebati, am stiut.

Undeva intre cele 36% sanse de a ramane insarcinata si cele 75% sanse de a fi protejata prin administrarea pastilei de a doua zi si cei 99% promisi pe prospect... statistica s-a incurcat in atatea procente si a dat 100%.

Cu un an inainte fusesem diagnosticata cu infertilitate (din cauze necunoscute - intre timp le-am aflat). Facusem tratament, luasem hormoni, imi terminasem complet oraganismul. Tratamentele astea teoretic ar trebui sa te ajute, pe mine m-au "ajutat" sa ma ingras vreo 25 de kg, sa fac acnee si sa imi cada parul. Din toate chinurile si straduintele rezultase doar o sarcina si ea pierduta. Partea asta mi-a terminat si spiritul nu numai corpul. Deci speranta de a mai face eu un copil... si mai ales unul pe cai naturale era undeva asa... de domeniul SF. Dar in ziua aia (mai de graba seara, ca era vreo 9 seara) am stiut ca la mine in burtica s-a instalat o noua viata. Cealalta jumatate din ea a insistat sa raman la el si sa dorm acolo, nu am putut, imi vajaiu creierii de vinovatie si de disperare...

Nu-l iubeam, nu-l vroiam, nu vroiam o familie cu el. Da, femeile fac si ele sex, nu numai dragoste... soc, soc , soc. Cu siguranta nici el nu-si dorea nimic din toate astea, ceea ce a demonstrat mai tarziu cu prisosinta. Copil imi dorisem toata viata, ma dadusem peste cap, facusem sex si-n maini numai sa se duca innotatorii unde trebuie, cred ca as fi fost capabila sa stau asa atarnata ca liliecii 9 luni numai sa stea sarcina la locul ei. Dar nimic, nimic in sensul fericit, nu se intamplase. Din contra, se intamplase o tragedie careia inca nu-i faceam fata si chiar nu as mai fi putut sa trec iar prin asta. Peste toate eram si singura si imi doream sa raman un timp asa, doream o perioada pentru mine, pentru reorganizare si luat de decizii. Si in toata zapaceala asta... s-a intamplat minunea. Dar s-a intamplat cand eu eram la pamant si s-a intamplat cu un el pe care nu mi-l doream mai departe de marginea patului.

Asa ca in seara aia am plecat acasa... Imi amintesc cum am stat toata noaptea pe canapea cu lumina stinsa si am plans. Ce fac eu acum? Ce fac eu cu copilul meu? Toata viata visasem la momentul asta si mi-l imaginasem cu totul altfel. In primul rand mi-l imaginasem ca va fi perfect, ca va fi cu omul pe care-l iubesc, ca va fi intr-un moment in care eu sunt cu toate mintile si tot sufletul acasa. Imi imaginasem mereu ca vom alege acel moment impreuna, ca voi fi cu analizele la zi, ca voi fi sanatoasa si o "gazda" ideala pentru noua viata. Dar se intamplase cu totul altfel decat aveam eu planul... ca de, cred ca planul meu se ratacise pe undeva si ce-L de se ocupa cu vietile noastre nu a apucat sa-l mai vada. La El ramasesera inregistrate toate rugamintile mele, toate lacrimile si toate lumanarile aprinse pentru ca puiul sa-si gaseasca drumul catre mama lui. Si cand s-a intamplat eu ce faceam? Stateam pe canapea cu o cutie de Postinor 2 in mana si plangeam.

Poate va intrebati de ce asa o tragedie? Femeile iau anticonceptionale zi de zi, nu? Si mai ales cum stiam eu atat de sigur ca o sa fie un bebe. Despre cum stiam nu pot sa va explic, am stiut si atat, dar pot sa va spun de ce contraceptia de urgenta este asa o drama.

In primul rand era o tragedie pentru ca eu nu eram bine. Eram intr-o suferinta fizica si psihica pentru a carei rezolvare nu gasisem calea. Aveam o problema care trebuia rezolvata chirurgical si care ar fi putut pune o eventuala sarcina in pericol. Eram singura. Era si credinta mea de o viata ca un copil se face din dragoste. Si problema cea mai grea... eu cred ca avortul este o crima. Ce avort? Ca doar nu era un copil si parca vorbeam de "pilula de a doua zi". Pai avortul despre care nu-ti vobeste nimeni, nu scrie in prospect si nu iti spune nici medicul. Pentru ca pilula de urgenta o putem considera o metoda contraceptiva in masura in care putem considera ca si avortul este una.

Pilulele de acest tip nu impiedica ovulatia, nu impiedica coborarea ovulului in trompele uterine, nu impiedica fecundarea. Ce fac ele? Rolul lor este de a nu lasa ovulul FECUNDAT sa nideze, adica sa se prinda de peretii uterului. Nidarea are loc cam la 6 zile dupa fecundarea ovulului. Ramanand asa in plutire el nu se poate hrani si moare. Apoi este eliminat de organism printr-o menstruatie mai abundenta. Este un avort. Ce diferenta, ca mecanism, este intre aceasta metoda si un avort spontan cauzat de o insuficienta hormonala (sau de endometru) in care ovulul fecundat nu se poate fixa sau se desprinde si este eliminat?! Pai cam nici una. Care sunt diferentele morale, psihice, emotionale? Ele difera de la om la om. Pentru omul care sunt eu diferentele nu exista. Un ovul fecundat pentru mine este o viata, o eliminare a lui (spontana sau determinata) este un avort.

Si atunci ce faci? Lasi lucrurile in voia lor sau apelezi la o metoda contraceptiva de urgenta? Primeaza faptul ca acel (potential)  copil vine intr-un moment in care mama nu este pregatita, cand mama are probleme de sanatate, cand tatal nu exista decat pentru acele cateva momente care au dus la situatia asta, ca social va fi greu, ca material va fi greu  sau uiti de toate si te tii cu dintii de faptul ca tu toata viata ti-ai dorit un copil? Si mai ales ca o viata nu o dam noi ca sa avem dreptul sa o luam.

Pentru foarte multi oameni ovulul fecundat, embrionul, fatul, copilul care nu poate supravietui singur in afara uterului NU sunt un om/o viata, asa ca in acest caz lucrurile sunt foarte simple. Hap pastila. Dar cand tu crezi contrariul...

In ziua urmatoare am luat o decizie. Mi-am dat frumusel doua palme in oglinda si m-am convins ca instinctul meu se inseala, ca probabil in cele 12 ore care trecusera nu putea fi vorba de nicio sarcina, ce e doar nebunia din capul meu dupa pierderea suferita. Ce copil, de unde copil, eu nu pot sa fac copii. Apoi daca ar fi un copil ar fi corect sa vina pe lume asa? Dar pentru mine ar fi corect? Deci am decis sa iau pastila si sa nu ma mai uit inapoi. Asta a fost decizia mea. Decizia vietii? Pai... decizia vietii a fost ca astazi ea sa se cheme Matilda. Culmea ironiei? Se pare ca organismului meu tulburat hormonal ii lipsea exact ce continea amarata aia de pastila pentru a mentine in prima faza o sarcina. A ajutat ovulul sa nideze, a facut ceea ce nu facusera tratamentele inainte. A pastrat-o pe Matilda in lumea asta. Deci draga Postinor iti multumesc ca nu ti-ai facut datoria.

Acum ca in cazul meu aceasta "eroare" de functionare a fost cel mai fericit lucru posibil deja o stiti. Dar a fost si cel mai teribil lucru care se putea intampla. De ce? Pentru ca am procedat gresit.

Daca sunteti intr-o astfel de situatie, din motive care va privesc numai pe voi si nu trebuie sa dati socoteala nimanui, nu apelati la metodele contraceptive pe care vi le puteti administra singure, consultati un medic! In cazul in care situatia este de asa natura incat nu puteti ajunge in timp util la unul si luati de la farmacie un astfel de produs duceti-va la medic oricum. Eu, ferm convinsa ca pastila si-a facut datoria, nu am mai avut grija de mine asa cum ar fi trebuit. M-am comportat ca femeia neinsarcinata care credeam ca sunt. Nu faceti asa! Urmariti ce se intampla in urmatoarele saptamani, daca menstruatia nu se instaleaza dupa 4-5 saptamani de la data inceperii ultimei menstruatii faceti un test de sarcina si/sau consultati un specialist. De multe ori aceste pilule creaza dereglari hormonale si menstruatia poate intarzia din acest motiv. In alte situatii intarzierea este de fapt o sarcina.

Ce se poate intampla? Se poate intampla ca in cazul meu. Se poate intampla ca la 7 zile dupa fecundare, deci exact cand ar fi trebuit sa nideze, sa aveti un accident si sa va fracturati un picior. Se poate intampla sa traiti in Romania unde la Spitalul universitar nu exista sorturi de protectie anti radiatii la efectuarea unei radiografii. Se poate intampla ca acel aparat de la radiologie sa fie vechi si prost si sa va repete radiografia de 3 ori pana sa iasa ceva... Se poate intampla ca gipsul pus la camera de garda de un domn sictirit sa fie pus prost si sa ajungeti 2 zile mai tarziu intr-o clinica privata unde gipsul sa va fie scos, radiografiile repetate (de data asta blindat cu sorturi de plumb din dinti pana in talpi). Se poate intampla ca in timpul pe care-l petreceti acasa cu piciorul atarnat de tavan, pentru ca in rest nu aveati oricum pic de timp liber, sa va ganditi "aaaa eu si asa vroiam sa-mi fac o interventie dentara deci acum este momentul". Sa va duceti sa faceti o extragere dentara pentru ca doriti sa schimbati o masea plombata prost in copilarie cu un implant. Pentru ca maselele nu se scot pe "viu" vi se va face anestezie iar apoi va vor fi prescrise medicamente pentru durere, inflamatie si un antibiotic pentru a nu risca o infectie. Si in primul rand vi se intampla contraceptivul in sine care este considerat de catre unii medici o indicatie de avort. Peste 28% din copiii care au "scapat" contraceptiei de urgenta prezinta probleme de sanatate.

Noua ni s-au intamplat toate cele de mai sus. Cand la 4 saptamani dupa contactul sexual neprotejat sarcina si-a anuntat prezenta intr-un mod atat de violent incat nu incapeau indoieli m-a cuprins groaza. In loc sa ma bucur am simtit ca se casca pamantul si ma inghite. Aveam in fata mea cea mai grea decizie posibila. Sufleteste stiam ca nu pot sa spun decat DA. Dar rational... creierul facea mii de calcule, lua in considerare mii de scenarii, creierul stia tot ce au spus medicii in povestile lor de groaza. Decizia rationala a fost cumplita. In fiecare clipa o iubeam si in fiecare clipa imi venea in minte "dar daca...". Cred ca am plans in acele zile toate lacrimile din lumea asta. Era copilul meu si din cauza mea putea sa nu mai fie.

Situatia de fapt nu se schimbase cu nimic, eu tot singura eram, problemele de sanatate erau aceleasi, societatea in care traiesc aceeasi, psihicul meu parca incepuse sa se adune putin. Dar peste toate astea veneau ca un trasnet toate nenorocirile de-mi bombardasera corpul in acele doua saptamani. Cum iei o asemenea decizie? Va spun eu, extrem de greu. Trebuie sa fii absolut sigur ca-ti poti asuma. Pentru ca in situatiile in care copilul are o problema toata lumea ii vaicareste pe parinti. Dar copilul? Poate ca-ti asumi pentru tine ingrijirea lui, dar viata lui? Chinul lui, ti-l asumi? Eu mi-am asumat, mi-am asumat viata copilului si tot ceea ce putea sa urmeze. Din fericire Matilda s-a nascut un copil sanatos atat la trup cat si la minte. Dar decizia asta te epuizeaza, ramai marcat pe viata.

Nu este zi de la Dumnezeu sa nu o cercetez... la orice privire mai stramba, la orice tuse, la orice lucru care pare "anormal" gandul imi zboara catre factorii la care a  fost expusa. Oricat ai incerca sa rationezi si sa-ti spui ca este un copil absolut normal si ca e ceva firesc si sa tuseasca si sa faca caca maro, tu tot te vei gandi la acel "daca". Asta ma va urmari toata viata, voi simti vinovatie pana in ultima clipa.

Teoria spune ca o sarcina in primele doua saptamani de la concepere daca este expusa unor factori teratogeni ar trebui sa se opreasca din evolutie. Daca embrionul scapa inseamana ca a scapat intreg. Din fericire se pare ca asa s-a intamplat si cu fetita mea. Am mai povestit cum am aflat despre toate astea si cu ce pret.

Ce a fost in schimb de bun augur? Eu sunt un om "curat". Nu fumez, nu beau alcool, nu mananc porcarii, nu consum substante "etnobotanice". La momentul respectiv nu eram sub niciun tratament pentru vreo boala cronica. Luam vitamine de calitate si timp de 6 luni inainte luasem acid folic, deci aveam rezerve. Toate astea probabil ca au ajutat-o. Apoi a fost faptul ca sunt un om pe picioarele mele, material puteam oferi absolut tot ce-i trebuie unui copil. Psihic eram pregatita sa fiu parinte. Aveam informatiile, aveam relatiile si mai ales aveam sentimentele. Intr-un final tot ce a contat era ca o iubeam.

Lucrurile ar fi putut sta mult mai rau. Ar fi putut avea un final foarte trist. De aceea daca vi se intampla sa folositi o metoda contraceptiva de urgenta in saptamanile ce urmeaza ar fi bine sa va comportati ca si cum ati fi insarcinate. Aveti grija de voi, nu luati medicamente, nu beti, nu fumati, nu va drogati. Protejati-va de stres si de orice sursa de enervare. Mergeti la 4 saptamani la un control ginecologic, chiar daca a aparut o sangerare (menstruala). Eu am avut sangerari in perioada cand ar fi trebuit sa apara menstruatia, au fost mai mici, am pus asta de seama dereglarii produse de hormonul din pilula. De fapt asta mi-a si ataras atentia, intr-un moment de luciditate am recunoscut acele sangerari... erau identice cu cele aparute in debutul avortului spontan suferit cu 3 luni inainte. In acceasi zi a inceput si sa-mi fie cumplit de rau si am facut un test de sarcina. Cinci minute mai tarziu eram deja la telefon cu medicul meu pentru a face o programare. Groaza ca istoria se repeta deja se instalase si nu a mai trecut pana in clipa in care am nascut.

Nu vreti sa ajungeti aici. Nu vreti sa fiti omul care ia decizia. Chiar daca aveti un partener langa voi decizia este tot a voastra. Daca doamne fereste as fi avut confirmarea absoluta ca este ceva in neregula cu sarcina... eu una nu as fi facut fata. Nici nu pot sa ma gandesc la alternativa. Pur si simplu nu pot. Nu sunt atat de puternica. Nu as fi putut face un avort si nici nu as fi putut trai cu ideea ca am stiut ca va fi un copil cu mari probleme si totusi am adus-o pe lume. Din pacate sunt situatii, independente de parinte, care impun astfel de decizii. Sper ca viata asta sa nu faca asemenea "glume" cu mine si sa ma aduca acolo. Dar sunt situatii unde lucrurile depind de noi, iar in aceste cazuri ne putem proteja pe noi si pe copiii nostri.

Daca nu va simtiti capabili sa fiti (inca) parinti faceti sex protejat. Daca se intampla o "neintamplata" nu actionati de capul vostru, cereti un consult de specialitate si urmariti situatia. In anturajul meu cunosc inca doi "Postinor baby", deci lucurile nu mi s-au intamplat pe dos numai mie. Unul dintre copii nu este tocmai sanatos. Evitati sa vi se intample si voua.

Din fericire pentru noi povestea a avut cel mai happy end dintre toate. Dar drumul pana acolo... deciziile, povara, responsabilitatea.


Aveti grija de voi!

miercuri, 23 mai 2012

Despre (prima) dragoste


Eu nu mai simt de ceva timp... nu pentru ca nu as vrea, nu pentru ca m-as feri, nu pentru ca mi-ar fi teama. Dar de ceva timp nu mai simt. Simt cu simturile astea "obiective" dar nu mai simt cu sufletul. O iubesc pe Matilda, Matilda e nemurirea mea, dar in rest... Stateam si ma gandeam zilele trecute ca daca ar disparea om dupa om de pe pamantul asta si nu cred ca mi-ar pasa. Copilul meu sa traiasca. Nu stiu cand  s-a intamplat asta, dar intr-o zi m-am trezit asa fara sentimente. Sarcina, nasterea, copilul sau toate la un loc au schimbat ceva. Unii spun ca ar fi normal, ca asa simt si ei de cand au familie... dar mie nu mi se pare normal deloc, nu ma simt EU asa.

Am inceput sa ma intreb daca mai sunt sincera in ceea ce fac, daca imi mai pasa real de cei din jur. Inainte eram un caz de-a dreptul "patologic". Eram in stare de sacrificii uneori nesanatoase pentru persoane care-mi erau cel mult cunostinte. Dar acum... am senzatia ca actionez din reflex, din amintirea persoanei care am fost.

Toata viata am fost un fel de "mama ranitilor". Oricine avea o problema, o nevoie sau greutati, al meu era. Nici nu asteptam sa-mi ceara ajutorul, il ofeream eu cu draga inima. Din aceeasi pornire m-am "asociat" mereu cu barbati foarte gresiti pentru mine. M-au atras mereu victimele, neajutoratii, tulburatii. Iar relatiile erau mai mult unele de parazitare. Eu ofeream si ei primeau. Eram perfect constienta de mecanism si ca eu eram cea care-l alimenta. Constientizand situatia incercam sa ma controlez, stiam ca genul asta de relatii nu-s corecte fata de mine. Este trist cand esti luat de prost de bun (sau bun de prost), este si mai trist cand tu te pui in situatia de a fi prost. Cauzele? Cine stie. Poate ca mereu am simtit nevoia sa ingrijesc pe cineva, sa-l iubesc si sa-l protejez. Poate ca m-am nascut programata gresit :). Imi dadeam seama ca sentimentul asta indreptat catre un barbat era total gresit. Implinirea lui a venit odata cu conceperea Matildei. Atunci au capatat toate sens, si dragostea si sentimentul de protectie si nevoia de a ingriji pe cineva. Si asa s-au dus toate catre ea. Dar ce a ramas in loc? Nu a ramas nimic.

Probabil ca va trebui sa invat din nou sa merg pe drumul asta. Sa invat sa simt ceva si pentru o alta persoana care nu este copilul meu. Dar nu stiu cum si nici nu stiu daca mai pot. Uneori mi-e asa de dor sa mai simt ceva, sa ma indragostesc de cineva. Mi-e mai mult dor de sentimentul in sine decat de o relatie adevarata, de un om adevarat. Cand am starile astea gandul se duce fara sa vreau catre el. Primul el. Prima mea dragoste. Nu atat catre el ca om, nici nu mai stiu cine e el acum, ce a facut viata cu el si cat s-a schimbat. Dar ma gandesc la ce simteam atunci si cat de intens de real era totul.

A fost ca in filme, ca in povestile despre care auzi dar nu crezi ca sunt adevarate. A fost ca atunci cand o atingere de mana are puterea de a opri timpul in loc si de a face viorile sa cante. A fost pe 5 aprilie 2000. Ploua, eram pe tocuri, alergasem toata ziua, avusesem un accident, eram obosita. O succesiune de intamplari complet pe dos din ziua aceea au facut ca pe la 8 seara sa ajung in masina lui.  Un reflex de a-l lua de mana cand am traversat Pache Protopopescu printr-un loc nepermis. O privire. A intors capul, a ras la mine si m-a strans de mana. Toata viata de pana atunci se comprimase cumva si sentimentul ca si el a fost in ea de la inceputuri era asa de puternic incat nu puteai sa nu-l crezi. Zece minute mai tarziu cand ne-am reintalnit cu prietenii nostri, care venisera pe un alt drum, eram deja poveste. Toti stiau ca atunci ne-am cunoscut dar cu totii au avut impresia ca ne cunosteam de o viata. Sentimentele pentru el au fost cele mai intense pe care le-am simtit in viata asta. Au fost primele, a fost primul. Daca as fi complet sincera cu mine a si ramas singurul. Doar pe el pot spune ca l-am IUBIT. Restul au fost doar incercari de a imita ce am simtit atunci.

Niciodata in viata mea nu am mai simtit un om asa cum l-am simtit pe el. Ii simteam starile, ii citeam gandurile, ii cunosteam viata. Era ceva minunat si eram atat de fericita. Pentru un an am plutit. Am fost unul. Din pacate tocmai asta ne-a adus si sfarsitul, intr-o zi in gandurile lui am vazut-o si pe ea. O ea care avea de fapt dreptul la el. Ea era felul intai si eu eram desertul. S-a gandit el cumva ca o sa reauseasca sa sara peste "masa principala" si sa ramana doar cu mine, fara ca eu sa aflu. Intr-un final a si reusit dar pentru mine era deja un strain. Nu am stiut niciodata cum sa fac sa uit sau sa fac compromisuri. Nu-mi iese, nu sunt buna la asta. Eu nu cred ca oamenii se pot schimba, pot incerca, pot ascunde anumite lucruri, dar in esenta lor nimic nu se schimba.

L-am revazut vara trecuta. Lucreaza pe cealalta parte a parcului nostru (Tineretului) fata de cum locuiesc eu. Amuzant cum acum intre noi (fizic) e doar parcul, locul in care ne-am "nascut". A venit in parc sa o cunoasca pe Matilda. Dar nu mai era nimic din el acolo... poate ca nu mai era nimic nici din mine. Doi straini care au stat si au baut o apa din complezenta. Am vorbit despre nimic. Ne-am verificat telefoanele cu disperare, doar doar ne salva cineva. Ne-am laudat copiii. Ne-am privit pe furis in speranta sa mai regasim ceva din noi. Dar nu mai eram. Poate ca e mai bine asa.

I-am zis "La multi ani" zilele trecute, ii zic in fiecare an de ziua lui si de ziua onomastica. Ne stim asa de la distanta, stim ca fiecare e undeva si speram sa fie bine. Ciudat cum acum un an a stiut ca am nascut, nu i-a spus nimeni, pur si simlu a simtit. M-a sunat, m-a intrebat ce fac, cum e bebe :). Eu m-am luptat ani de zile sa nu-l mai simt, uneori insa mai ajunge cate un gand la mine.

Nu-mi este dor de el, acum este alt om, daca ne-am cunoste maine probabil ca am trece unul pe langa altul. Dar atunci, in seara cand mirosea a pomi infloriti, atunci a fost magie. Mie de asta mi-e dor, mi-e dor de puterea unei strangeri de mana care opreste timpul in loc...

Nu stiu cand, cum si daca o sa mai simt asta. Cel putin eu sunt unul dintre oamenii suficient de norocosi sa fi simtit asta macar o data in viata.

Sa aveti magie in viata voastra!

marți, 22 mai 2012

Hatza Hatza

Din ciclul hatza hatza cu casutza, noaptea trecuta a fost cutremur. Nu a fost autohton, a fost de import. La ora trei fix se zgaltaira bulgarii de vreo 5,8 grade pe Richter si au zis, ca daca tot suntem vecini, sa ne zgaltaie si pe noi putin. Putin vorba vine pentru ca la mine s-a simtit mai rau decat orice cutremur de pana acum (de cand stau in apartamentul asta, adica 5 ani). Au mai fost vreo 3 cutremurase din Vrancea in jur de 5 grade, alea s-au simtit mult mai putin. La cel de aznoapte, poate pentru ca a fost si lung, au clincanit clopoteii de vant pe care-i am la geam (in interior). Daca nu erau ei as fi presupus ca e doar una dintre ametelile mele de epuizare si nesom :)) si nu as mai fi trezit-o si pe mama din somn.

Mie nu-mi este frica de cutremur. Cum nu-mi e frica de nimic din ceea ce nu pot controla eu. Eu as zice ca e logic... Vine cutremurul, puteam sa fac eu ceva sa nu vina? NU. Puteam sa-l prevad? NU. Poate doar daca eram o doamna cu har(a) relocata in America si cu accent bizar :)). In caz ca mi-a venit randul sa ma duc in alta lume as putea eu sa fac ceva? NU. Ce am putut eu sa fac? Sa aleg un imobil cu o structura solida, sa nu ma mut intr-o zona unde structura subsolului amplifica unda seismica, sa imi securizez mobilele prin casa, sa nu imi atarn pe pereti chestii grele, sa nu pun pe polite obiecte care sa ne cada in cap... Am in fiecare camera o sticla cu apa, o lanterna si telefonul cu mine. Stiu ce trebuie sa fac pentru a ne proteja in caz ca e groasa treaba.... Cam asta pot sa fac. Aaa, si sunt foarte calma, nu-mi vine sa fug pe scari, sa ma sui in lift, sa sar pe geam si altele din astea care in caz de cutremur zdravan ti-ar putea asigura ele singure "ducerea". Asa ca nu-mi e frica de cutremurul in sine. Dar mi-e frica de ceva, imi e frica daca mama e cu mine in timpul unui cutremur. Iar noaptea trecuta a ramas sa doarma la noi.

Cred ca cel mai vechi vis (repetitiv) pe care-l am este unul in care in timpul unui cutremur puternic moare mama. Am visul asta de cand eram foarte mica, atat de mica incat uneori am senzatia ca m-am nascut cu el. La momentul ala nu traisem inca niciun cutremur real, pe cel din '86 l-am "ratat" pentru ca eram prin Apuseni, asa ca primul cutremur baban asa a fost cel din '90. Cel de ziua si replica lui de noapte s-au simtit foarte puternic si abia atunci am vazut la prima mana ce inseamna un cutremur. Dar eu am visul asta de cand ma stiu, de cand nici la televizor nu ma uitam, nici ziare pline de tragedii nu erau, nici nu auzeam povesti despre cutremure. Ai mei s-au ferit mereu sa spuna povesti de groaza in prezenta noastra cand eram mici. Mai tarziu am aflat cat de traumatizati au fost la cutremurul din '77, in special tata. Este inca si acum foarte marcat, daca zgaltai masa putin sau sunt trepidatii de la masinile de mare tonaj care trec... se face alb ca varul si ramane intepenit. Asa ca pentru mine spaima cutremurului este de fapt spaima ca moare mama... De unde si prin ce ungher de sub/inconstient s-au asociat lucrurile astea. Din ce timpuri, din ce viata... chiar nu stiu. Daca as sti probabil ca as lucra la ele ca sa ma lase in pace.

In mod ciudat visez cutremur si atunci cand un iubit "calca stramb". Inainte de a o face. Stiti ca noi femeile avem un al sase-lea simt (noi si masinile de spalat)... cica ii zice intuite... eu i-a zis sensibilitate. Cumva subconstientul meu prinde anumite informatii, semnale, ceva si noaptea le transforma intr-un "cutremur". E si treaba asta cu inselatul tot un fel de sfarsit, de moarte. Moare increderea si moare relatia. Din pacate visul asta nu a dat niciodata gres. Aviz amatorilor :)).

Noaptea trecuta pe langa faptul ca mama ramasese sa doarma la noi mai era si copilul. Copilul care trebuie protejat, copilul care acum inseamna totul. Asa ca intr-o secunda eram treaza si cu toti neuronii activi. Am luat-o pe Matilda in brate si m-am asezat cu ea jos langa pat si in timpul asta am strigat-o pe mama. E instinctul, e reflexul, e faptul ca intr-o eventuala situatie de pericol eu sunt foarte rapida si eficienta in reactii. Pentru mine spaima apare abia dupa ce a trecut pericolul. Mama dormea bustean... nu stiu cum pentru ca Matilda tocmai ce avusese cu 10 minute in urma o trezire cu plans. Ba chiar s-a suparat ca de ce am trezit-o ca ea nu simtise nimic :)). Din fericire a fost doar un cutremur mic... si cu ocazia asta am schimbat si copilul de pampersi pentru ca nu fusesera pusi bine si evadase pipi pe hainute :)). Nu intelegea saraca ce am cu ea in miez de noapte de o dezbrac si se pusese pe burta cu fundu' (gol) in sus si presta nani.

Pe vremea cand eram singura probabil ca nici nu m-as fi miscat de pe perna. Dar cand sunt cu ai mei, si mai ales acum cu puiul meu, cred ca as tine blocul ala de beton si fier in spate numai sa nu li se intample ceva. Am prieteni care spun ca ei ar vrea, in caz de cutremur/accident, sa fie cu totii... daca se intampla ceva capital sa se duca toti... Mie mi se pare groaznic... din contra, cu cat suntem mai imprastiati cu atat sansele ca macar unul sa scape sunt mai mari. Poate de asta mi-e si frica cand sunt cu oameni dragi la un loc. Cum sa murim toti? Cum sa-mi doresc daca mor eu sa moara si copilul meu cu mine? Deci cum asa ceva? Poate daca Doamne fereste ar lua-o pe ea si eu as ramane in urma atunci da... nu as vedea rostul ca eu sa mai exist. Chiar si atunci, atata timp cat parintii mei traiesc sunt "obligata" sa traiesc si eu. Cica asta ar fi egoism... eu nu cred. Suntem egoisit atunci cand ne dorim ca familia noastra sa fie cu noi si sa murim toti sau suntem egoisiti atunci cand dorim sa nu fim impreuna si macar sa scape unul...? Nu stiu...

Normal ca mai bine este sa nu se intample nimic si sa traim toti :)).

Ehhh, dar astea sunt ganduri pentru o alta zi, astazi este soare si frumos si suntem cu totii bine!

Sa nu fiti cutremurati!

luni, 21 mai 2012

The Red Effect

M-am vopsit roscata!!!


"Well brunettes are fine man
And blondes are fun
But when it comes to getting a dirty job done..."


Nu mai este o noutate, deja toata interneto-sfera o stie :)). Pe 16 mai a fost ziua mea si pentru ca de mult timp vroiam sa ma intorc la experimentul "red" (am mai fost roscata in tinereti) mi-am facut cadou de ziua mea un rasfat la salon. Unghiute, masti, tuns, frezat, VOPSIT. Initial am vrut o versiune mai inchisa si mai intensa de rosu apoi am ajuns la concluzia ca o nuanta cupru ar fi mai potrivita cu ochii, tenul, personalitatea mea. Am auzit ca femeile care isi vopsesc parul rosu ar vrea sa atraga atentia sau ar suferi de vreo disperare. Nu am nevoie nici de atentie si nici disperari  de vreo natura nu am, pur si simplu asa ma simt acum. Ma simt fericita, iubitoare, plina de caldura si de pasiuni. Deci lucrurile vin din interior, nu vice versa. Stiti voi la ce ma refer. :)

Ce nu stiti este cat am putut sa rad de atunci. Nu, parul roscat nu-mi spune bancuri si nici nu are vreun efect de gaz ilariant, daaaar are un mare efect asupra BARBATILOR. Doamne ce bine ca sunt femeie!

Dragii mei va rog sa ma scuzati, nu generalizez. Dar de cand mi-am portocalit parul mi s-a portocalit si ecranul laptop-ului de fereste de messenger. Au inviat toti fostii, (actualii) si/sau potentialii iubiti. Care mai de care mai draguti si mai interesati de soarta mea. Unii atat de pasionati de personajul in cauza incat nici nu aveau habar ca intre timp am devenit mama si am un copil trecut deja de an. Iar efectul parului combinat cu venirea primaverii, cand hormonii tropaie si toti alearga dupa o "lipeala" rapida si usoara, a fost pe masura.

"Da ce mai faci, da cum mai esti, daaa te-ai maritat?" cam asa decurg toate abordarile si urmate de "Da??? Ai un copil??? Da, te-ai maritat???". Sa stiti ca un copil nu se face nici cu certificatul de casatorie si nici cu verigheta, se face altfel ;). Te-ai maritat asta de fapt se traduce prin "e liber?", nu-i pasioneaza starea mea civila, viata mea, daca-mi merge bine, daca sunt fericita... liber la *** sa fie, ca in rest.... Da stiu, ce uraaat sa zici asa cevaaaa. Eu sunt de parere ca e urat sa nu spui ce gandesti :).

Nu stiu care e treaba si ce mesaj transmite schimbarea asta de look dar pentru mine a fost doar o improspatare si o imbunatatire a starii de spirit. Dar se pare ca parul rosu are aceeasi conotatie ca lampadarul rosu pus la geam. Nu, culoarea parului meu nu e o declaratie de revenire pe piata oamenilor liberi si dornici de nebunii. Nu ca nu mi-ar prinde bine :)), dar daca as avea o secunda libera as dormi-o si pe aia.


Ce sa mai zic cand cel mai bun prieten mi-a raspuns la intrebarea "iti place?" cu "nuuuuu, e cam porno asa" si l-am oprit aici ca deja i se citeau gandurile pe figura.

Imi pare rau sa va dezamagesc dar, in ciuda parului sexos, eu sunt aceeasi. Am aceeasi inaltime, latime si densitate; sunt tot mama de copil mic si solicitant; am tot timp 0 si am aceeasi personalitate care pe multi va tulbura si pe altii va "castreaza". Sunt la fel - poate chiar mai mult (daca asta era posibil) - de exigenta si de pretentioasa. Parul rosu nu ma va impiedica sa va spun verde in fata ceea ce gandesc si nici nu m-a invatat sa fac frumos cand situatia ne jigneste inteligenta. Parul asta rosu e doar o iluzie, inca o demonstratie ca aspectul e doar ambalajul si nimic mai mult. Sau cine stie, poate ca nu! :))

Oricum va multumesc pentru complimentele si urarile de bine, va las cu o dedicatie.

Sa fiti roscate!

I'll take a red headed woman
A red headed woman
It takes a red headed woman
To get a dirty job done

* am citit acum ceva timp un studiu despre efectul culorii "rosu" asupra psihicului si comportamentului, nu-l pot pune tot aici da puteti citi acest articol intersant.
http://www.psmag.com/news/the-red-effect-works-for-men-too-20370/

duminică, 20 mai 2012

Despre diversificare II - alegerea si prepararea alimentelor


In articolul precedent va promiteam si cateva informatii/sfaturi despre cum preparam mancarea bebelusului. O sa va fac un mic rezumat al informatiilor gasite de mine in legatura cu:
1) cum alegem alimentele;
2) cum stim daca un aliment este proaspat;
3) cum preparam alimentele.


As incepe prin a va da un sfat general, il puteti aplica la fel de bine si daca nu aveti copii, sa-l aplicati pentru voi. Daca vreti sa faceti putina ordine in alimentatie, sa incepeti o dieta sanatoasa, sa cresteti sau sa scadeti in greutate, etc. - incepeti prin a va duce la "origini". Nu, Doamne fere, nu la ACELE origini :)), ci la originile nutritiei. Nu trebuie sa cititi tratate de nutritie sau sa rascoliti tone de informatie (sunt oameni care au facut asta pentru voi si puteti gasi informatiile adunate si sintetizate, dar sa aveti grija la sursa lor) ci doar sa incercati sa adunati cateva informatii de baza, sa va deschideti mintea si sa va eliberati de prejudecati si mituri de pe vremea bunicii.


Eu as zice ca pentru inceput ar fi suficient sa intelegeti componentele de baza dintr-un aliment si care este rolul lor in hranirea voastra. Cititi despre: ce sunt proteinele, lipidele, carbohidratii, vitaminele, mineralele, oligoelementle, enzimele si care este rolul lor in hranire si in sanatate. Va dau un mic start- despre ce sunt proteinele- sursele din care le putem obtine, rolul lor, beneficiile sau deserviciile aduse de consumul lor puteti citi aici.

Nu vreau sa transform acest articol si nici blogul in unul despre nutritie, sunt altii care o fac si o fac foarte bine. Eu aici ma ocup, modest, de viata de femeie si viata de femeie mama. Dar va va prinde foarte bine sa va insusiti informatiile de baza, asa veti intelge de ce si cand trebuie sa ii dati copilului un anumit aliment si odata intelese principiile va va fi foarte usor sa va faceti voi propriile meniuri (simple si sanatoase).

Spun simplu si sanatos- cu cat amestecam mai putine tipuri de alimente intr-o mancare cu atat scad sansele de a face combinatii gresite, combinatii care vor scadea aportul nutritiv si chiar pot face alimentele sa fie daunatoare organismului (un exemplu sunt clasicele lactate cu cereale). Exista si combinatii care potenteaza calitatile intrinseci ale alimentelor (cum ar fi fierberea morcovului si adaugarea de putina grasime - unt). Spun simplu si sanatos- cu cat timpul de prelucrare termica este mai scurt, felul de preparare mai simplu, cu atat acea mancare va fi mai sanatoasa (exista si sisteme de preparare la temperaturi joase, dar pentru perioade mai lungi de timp). Fireste ca vom aduce alimentele pana in punctul optim de gatire, in special produsele de origine animala, dar nu le vom prelucra pana cand ele devin toxice pentru organism (carnea prajita/coapta pana la ardere cu potential cancerigen).

Mancarica bebelusului nu face exceptie de la ceea ce am scris mai sus sau poate chiar pentru mancarica lui trebuie sa fim mai atenti ca niciodata. Daca ati citit articolul precedent probabil deja stiti ca eu cred intr-o alimentatie echilibrata, atat de origine animala cat si de origine vegetala, pe cat posibil din surse curate si cat mai putin industrializate. Deci ce-i dam sa manance? II dam legume, carne, grasimi sanatoase, oua, fructe, lactate, leguminoase, cereale si, mai tarziu, samburi si seminte. Va propun o altfel de piramida a alimentelor, veti vedea probabil o inversare a "prioritatilor". Alcatuirea acestei piramide a avut la baza documentarea intensa a unor persoane competente si care aveau doar bune intentii nu si interese in a vinde ceva.








1) Carnea, grasimi sanatoase, legume

- peste si fructe de mare, icre (in alimentatia bebelusului pestele se introduce dupa varsta de 9 luni si se va evita pestele oceanic mare - continut ridicat de mercur -, fructele de mare se vor introduce cu precautie dupa varsta de un an pentru riscul lor alergen ridicat si pentru ca la noi piata de astfel de alimente in stare proaspata este redusa- eu as spune chiar sa astepati introducerea lor dupa varsta de 3 ani);
- carne de vita, pasare, oaie, capra, iepure, etc. (mai insist in legatura cu prioritizarea calitatii sursei de carne?! evitati consumul de carne industriala atat pentru voi cat si pentru copil - in special carnea de pui - incepeti sa-i oferiti copilului carne de vita/pasare de la varsta de 7 luni, intai in cantitati mici (o lingurita) crescand pana la varsta de un an catre 70 gr./portie);
- oua (oul mult hulit din cauza unor erori stiintifice si a unor mituri este de fapt extrem de important in dezvoltarea sistemului nevors al copilului prin aportul de grasimi sanatoase (omega 3 si omega 6), putei incepe sa-i oferiti copilului un sfert sau o optime de galbenus de ou la doua saptamani dupa ce ati inceput diversificarea crescand progresiv pana ajungeti la un galbenus intreg, dupa varsta de un an puteti sa-i oferiti pana la 3-4 galbenusuri pe saptamana, atentie!!! albusul se va introduce cu precautie in alimentatie dupa varsta de un an din cauza potentialului alergen);
- unt bio (puteti incepe adaugarea de unt pe legumele fierte la doua saptamani dupa inceperea diversificarii, este foarte important ca untul sa fie de origine BIO, adaugat legumelor bogate in betacaroten va facilita absorbtia acestuia);
- ulei, uleiuri vegetale extra virgine, presate la rece (puteti incepe folosirea uleiurilor in prepararea alimentelor pentru copil dupa varsta de 7-8 luni (de masline, de cocos), dar NU pentru a le praji ci doar adaugate la SFARSITUL gatirii in cantitati foarte mici, cateva picaturi maxim o lingurita);
- diversitate mare de legume (legumele sunt baza inceputului diversificarii, incepeti cu:
* avocado (el este fruct, dar toti il considera o leguma), morcov, dovleac, dovlecel;
* continuam cu: conopida, broccoli, spanac, loboda, stevie, sparanghel, ceapa;
* mai tarziu dupa varsta de 8-9 luni: rosii, ardei, cartofi dulci, mazare, usturoi; castravetii si ciupercile dupa varsta de 10 luni)
- mazare si fasole verde (fac parte din familia leguminoaselor, dar au mai putine efecte adverse).

Atentie!!!

Inainte de prepararea oricarei mancari incepeti prin a va spala foarte bine pe maini, spalati foarte bine suprafetele de gatit cu un burete dedicat acestei activitati (nu cel de vase), stergeti suprafetele de lucru, nu folositi acelasi tocator (zis el si fund) pentru carne si pentru legume, spalati foarte bine cutitul dupa ce ati taiat carne si doriti sa taiati legume. Nu lasati NICIODATA mancarea preparata la temperatura camerei. NU ii dati bebelusului sau copilului mic la o alta masa resturile ramase de la masa anteriora. Depozitati alimentele in frigider pe un raft numai al bebelusului. Daca aveti cel mai mic dubiu legat de provenienta sau calitatea unui produs, mai ales de origine animala, NU il dati copilului!


Cum preparam carnea?
 
Preferabil ar fi sa cumparati carne proaspata si sa o congelati voi acasa. Veti incepe prin portionarea ei, curatarea de pielite, tendoane (oasele le pastrati pentru supa) si apoi o spalati foarte bine si o puneti in pungute speciale pe care scrieti data la care au fost congelate. Ideal este sa le portionati in bucati suficient de mari (mai intai suficient de mici) pentru o masa, astfel le veti putea pune direct la fiert fara decongelare prealabila. Celula carnii prin congelare isi mareste volumul iar peretii ei se sparg, atunci cand carnea este decongelata mare parte din proteina continuta se pierde prin "apa" pe care noi o aruncam. Deci este mai bine sa o punem direct congelata la fiert, daca a fost spalata, curatata si proportionata anterior, nu va fi nicio problema. Daca doriti sa o decongelati prealabil acest proces se face IN FRIGIDER, nu in apa calda/rece si nu langa o sursa de caldura. Carnea decongelata va fi prelucrata imediat.
Pentru bebelus si copilul mic carnea va fi prelucrata numai prin fierbere, mai tarziu prin coacere, dar numai acoperita si inlaturati orice parte arsa sau rumenita. NU prajiti carnea si mai ales NU o prelucrati la gratar, este cel mai toxic mod de gatire. Nu folositi pentru preparare vase cu straturi din TEFLON, la temperaturi inalte teflonul emana un gaz toxic. Ideal este sa aveti vase de calitate din ceramica.
Dupa primul clocot luati neaparat spuma care se ridica la suprafata! Acea spuma este un tesut mort si descompus (nu vreau sa-i zic putrezit ca poate vreti sa mai mancati carne).
Carnea tocata va fi asezata, dupa prelucrare, în vase curate, acoperite, care se pastreaza la frigider. Nu se adaugă condimente sau bicarbonat, decat imediat înaintea prelucrarii termice (condimentele pot masca eventualele modificari de aspect, culoare sau miros, provocate de alterare, iar bicarbonatul favorizează dezvoltarea microbilor de putrefacţie). Se recomanda ca tocătura sa fie preparată cu maximum 5-6 ore înaintea prelucrării termice.
Pasarile, dupa scoaterea organelor, vor fi spălate sub jet de apă rece, pentru îndepartarea impuritaţilor si a urmelor de sange.
Ficatul se taie si i se scoate hilul, se îndepartează capsula si se spala cu apă rece.
Rinichii se taie în lungime, îndepartand capsula, se înmoaie în apă, apoi se spala bine cu apa rece, pana la dispariţia mirosului specific.
Creierul se lasa jumatate de ora în apa rece si apoi se îndepartează pieliţa (meningele), spalandu-l bine. Se fierbe în apa cu otet, ca sa nu se farame.


Cum recunoastem starea carnii?*
 
Carnea proaspata este acoperită de o peliculă subtire, uscată, iar pe sectiune prezinta coloratie roz-rosie, lucioasa. Este usor umedă, nelipicioasa. Are o consistentă elastică, compactă si la presiune digitală nu pastreaza urme. Mirosul si gustul sunt placute. Grăsimea are coloratia si gustul caracteristice speciei. Măduva umple în întregime canalul medular al oaselor, este elastica,.lucioasa pe secţiune, de coloraţie si consistentă normale.
Carnea relativ proaspata este acoperita de o pelicula uscata, alteori, partial, de o mazga lipicioasă, în cantitate redusa. Cateodata, se observa chiar pete de mucegai. La suprafată si pe sectiune, culoarea este mată si maii închisă, comparativ cu cea a cărnii proaspete. Pe sectiune este umeda, dar nu lipicioasa. Consistenta este moale, pastreaza amprenta la presiune, dar pentru scurt timp. Sucul muscular este tulbure si în cantitate mai mare. Mirosul poate fi usor acru la suprafafă, dar nu si în profunzime. Grasimea este mata (nelucioasa), de consistent scazută. Maduva se desprinde usor de marginea osului, este moale si mai închisa la culoare; pe sectjune este mata, uneori cenusie.

Carnea alterata are suprafata de culoare cenusie sau verzuie, uscata sau umeda si lipicioasa, deseori acoperita cu pete de mucegai. La presiune digitals ramane o urmă care persistă multa vreme. Grasimea are un aspect mat, culoarea cenusie-murdara si consistenta scazuta. Mirosul si gustul sunt foarte neplăcute.

Carnea congelata are la suprafată o coloratie normală, dar cu o nuantă mai închisă decat cea proaspătă. Pe secţiune, suprafata este umezita de un lichid de culoare rosie. Are o elasticitate redusa; depresiunea formată prin apăsare digitala nu dispare. Mirosul este caracteristic speciei. Grasimea de la suprafată este mai roscata, jar cea din straturile profunde îşi mentine culoarea normală. Măduva oaselor este relativ retrasa din canalul medular.

Pasarea taiata proaspat are creasta si barbitele de culoare roz-rosie, ciocul lucios, fara mazga. Mucoasa bucală este roz pal, usor umezita, întreaga si fără miros. Pleoapele acoperă întreaga orbita, ochii sunt limpezi, fara scurgeri, neînfundati. Pielea este integră, de culoare alb-galbuie sau galben lucitoare, cu nuanţe roz, fară tumori sau inflamatii. Pasările slabe au piele de culoare galben-cenusie, cu nuance roseate, făra pete violacee; suprafata este uscata.

Pasarea relativ proaspata are ciocul fara luciu, cu un discret miros de mucegai. Mucoasa bucală este roz-galbuie, cu un depozit vascos relativ redus, uneori mirosind usor a mucegai. Ochii sunt înfundati în orbite si tulburi. Pielea este uscată sau aproape uscată, de culoare cenusie, uneori cu un discret miros de mucegai.

Pasarea alterata are ciocul galben, cu partea carnoasa moale, prezintă scurgeri de mucozitati vascoase din gura si miroase puternic a mucegai. Mucoasa bucală este cenusie. Ochii sunt micsorati si înfundati în orbite, pielea este galbena, pe alocuri cu pete verzui.


*(sursa - dr. L. Cernaianu - Retete culinare de la 0 la 3 ani)

Oul. Inainte de spargere, se spală bine cu apa caldă. Spargerea cojii necesită o atentie deosebita - se folosesc, de obicei, doua vase curate, iar daca se separa de galbenus sunt necesare trei vase. Deasupra primului vas se sparge oul si se examinează atent. In vasul al doilea (si eventual al treilea) se varsă conţinutul oului. Cojile se arunca în primul vas, ca si conţinutul oualor alterate.
Ouale sparte vor fi pastrate maximum 1-2 ore. Toate preparatele de oua facute la rece, vor fi ţinute, pana la consumare, în frigider (la maximum + 4°C), dar nu mai mult de 24 de ore. Daca se gaseste vreun ou alterat, trebuie sa va spalati foarte bine pe mani, eventual sa va dezinfectati.

Legumele. Se sorteaza dupa calitate, culoare, marime, îndepartandu-se cele alterate si putrezite; pentru radacinoase, spalarea are loc, înainte si dupa curatare, în apa rece.
Legumele folosite fara prelucrare termica (rosii, castraveţi, salata etc.) vor fi spalate bine sub jet de apa de la robinet. Cele cu frunze (spanac, salata) vor fi spalate frunza cu frunza.
Curatarea depinde de felul legumelor:
-   prin răzuire la radacinoase;
-   prin detasarea foilor externe la bulboase si frunzoase;
-   prin razuire la tuberculi (cartofii noi) sau prin curatarea cojii (manual sau mecanic), îndepartand un strat cat mai subtire, pentru a minimaliza pierderile de vitamine, bogat reprezeniate în partile externe ale plantei;
-   prin razuire sau taiere la fructe;
-   prin alegerea corpurilor straine la leguminoase si fructe uscate, dupa care se spala.


Taierea se face, de asemenea, în diferite moduri, dupa tipul legumei:
-   radacinoasele se taie în triunghiuri, cubulete, bare, felii, julien (foi subtiri): sfecla, napii, morcovii, telina etc.;
-   bulboasele (ceapa) se taie marunt sau inele;
-   tuberculii se taie rotund, în felii;

2) Fructele.

Urmatoarea grupa introdusa sunt fructele. Se va incepe cu un fruct usor digerabil cu un continut scazut de zaharuri si de fibre. La inceputul diversificarii foarte multi copii vor elimina fructele (legumele) fibroase aproape nedigerate. Nu trebuie sa va panicati, urmariti doar daca apar iritatii fesiere, acesta poate fi un semn ca bebelusul nu tolereaza alimentul si ar trebui sa renuntati la admnistrarea lui pentru un timp.
Eu i-am oferit Matildei urmatoarele fructe (in ordinea introducerii dupa vasta de 7 luni): piersici, nectarine, pere (atentie la efectul lor laxativ), prune, gutui, pepene galben, mango, mere, ananas, struguri (curatati de coaja si de samburi, maruntiti), kiwi, banane, citirice (mandarine, grapefruit, portocale, pomelo, lamaie), fructe de padure, capsuni (dupa varsta de un an).
Dupa varsta de un an, cand putem considera ca diversificarea este completa, daca nu au existat semne de intoleranta si alergii ar trebui sa puneti accentul pe urmatoarele tipuri de fructe:
  • fructe de padure
  • fructe autohtone, dar si de import in sezonul rece.

Este de preferat ca fructele sa fie oferite crude si in integritatea lor, nu doar sucul. Fructele cumparate din comert se vor curata de coaja! Din pacate coaja a devenit depozitarul tuturor pesticidelor cu care sunt tratati pomii si a conservantilor pentru rezistenta fructelor in timp. Daca aveti fructe de "la tara" este bine sa va asigurati ca nici acolo pomii nu au fost stropiti.


Fructele ar trebui oferite sub forma de gustari si nu impreuna cu mesele principale (preferabil in prima parte a zilei). Nu oferiti fructele sub forma de desert la sfarsitul mesei. Acesta este un obicei alimentar gresit, fructele consumate dupa masa duc la alterarea procesului de digestie si la producerea de gaze in exces. Nu oferiti copilului fructe bogate in vitamina C seara, acestea il vor agita si il vor tine treaz.


Nu cedati tentatiei da a cumpara cele mai frumoase si mai mari fructe. Cu cat aspectul lor este mai aproape de ideal cu atat cresc sansele ca acel fruct sa nu fie unul natural. Spalati foarte bine fructele inainte de curatare (eventual cu un detergent bio special pentru spalarea fructelor si legumelor). Nu pastrati resturile de fructe de la o masa la alta, nici la frigider. Ele ar trebui curatate/maruntite imediat inainte de a fi consumate. Pentru raderea fructelor folositi o razatoare din sticla (cele din metal grabesc oxidarea). Peste mere, banane, pere si alte fructe usor oxidabile (cele care se inegresc in contact cu aerul) puteti pune cateva picaturi de lamaie pentru a incetini procesul.

Atentie!!!
In cazul in care doriti sa procedati cu auto-diversificarea (adica sa lasati copilasul sa manance singur) aveti mare grija cu ce tip de fructe o faceti! Folositi fructe moi si coapte, preferabil taiate in bucatele mici pe care sa le poata mesteca. Multi copii au tendita de a musca bucati mari de fruct pe care nu le pot mesteca si se pot inneca cu ele. Nu le oferiti banane intregi pentru a musca din ele, bananele sunt moi si se pot desprinde bucati foarte mari.
 
NU lasati copilul nesupravegheat atunci cand mananca!

Ce am observat eu la Matilda (eu nu i-am oferit alimente pe care sa le manance singura decat dupa ce avea dinti si sus si jos, mai ales ca nu i-am dat paine, biscuiti, pufuleti) este ca mananca mult mai bine dintr-un fruct intreg. Ii curat un mar sau o para si i le dau asa, daca ii tai bucati musca foarte mult din ele. Daca i le dau cu coaja si le curata singura cu unghiutele si dintisorii, nu stiu daca ma imita pe mine pentru ca m-a vazut ca le curat mereu sau pur si simplu nu-i place coaja.

Incercati sa le oferiti copiilor cat mai multe fructe autohtone, coapte la soare in mod natural. Pentru sezonul rece ar fi bine sa va facei depozite la congelator pentru ca nu veti gasi mai nimic din Romania, maxim niste mere.


3)  Nuci, seminte, lactate fermentate, solanacee.

In primele 5-6 luni din viata copilului laptele (preferabil cel matern) va fi principala sursa de hrana. Chiar si dupa 6 luni pana in jurul varstei de un an este bine sa respectam cantitatea de lapte necesara unei dezvoltari armonioase (nu mai putin de 400 ml. si nu mai mult de 700 ml. in 24 de ore).

Atentie !!!
In primele 6 luni din viata copilul are inca depozite de fier din dimpul sarcinii, astfel aportul suplimentar de fier necesar este de doar 0,26 mg/zi. Dupa vasta de 6 luni pana la 12 luni necesarul creste simtitor catre 11 mg fier/zi! Intre 1 si 3 ani necesarul este de 7 mg/zi. Laptele matern nu poate asigura acest necesar si este foarte posibil ca nici alimentatia sa nu-l suplineasca. Este recomandat sa discutati cu medicul pediatru si sa-i faceti in jurul varstei de 9 luni un set de analize pentru a vedea cum sta bebelusul vostru cu sidiremia (fierul din sange) si cu hemoglobina. Cereti si verificarea feritinei. Anemiile feriprive nu se instaleaza peste noapte ci este un proces de cateva luni. In cazul in care copilul are o sidiremie scazuta necesita un tratament cu supliment de fier pentru cel putin 2 luni pentru restabilirea valorilor normale iar refacerea depozitelor de fier dureaza circa 12 luni. Deci nu va culcati pe laurii succesului cand vedeti ca valorile au revenit la normal.

NU administrati fier "preventiv" sau dupa ureche! Fierul in exces este extrem de toxic pentru organism! NU lasati suplimentele cu fier la indemana copiilor (si nici alte medicamente)!

Pentru a se absorbi fierul are nevoie de prezenta vitaminei C! Deci combinati alimentele bogate in fier cu cele bogate in vitamina C.

In cazul in care valorile de fier din sange nu isi revin la normal nici in urma unui tratament verificati si valorile vitaminei B12.

In perioadele in care luati un supliment cu fier, mai ales daca sunt cantitati mari, ridicati si aportul de zinc.
Exista doua tipuri de fier - cel provenit din produse animale (hem- este cel usor de absorbit de catre organism) si cel provenit din produse vegetale (non-hem - mai greu de folosit de catre organism). De aceea daca insitati sa fiti vegetarieni si mai ales daca impuneti acest stil de viata si copiilor vostri VERIFICATI mereu nivelul de fier din sange!
Dintr-o greseala de transcriere pentru foarte multi ani spanacul a fost creditat drept "regele" vegetal al fierului. Din pacate lucrurile nu stau asa. Daca doriti surse de fier vegetale ar trebui sa va indreptati catre: seminte (in special de dovleac si de susan), broccoli, spanac, masline, cimbru uscat, ciuperci, linte, fasole, mazare, cereale integrale, quinoa si produsele din soia, dar ea prezinta multiple dezavantaje de alta natura asa ca este mai bine sa o ocoliti MAI ales pe perioada sarcinii si la copilul mic. Apoi aveti sursele de fier de origine animala  (provenit din hemoglobina) cele care servesc scopului in mod real. Va puteti orienta catre carnea de vita slaba, ficatul de vita sau pasare (crescute in mod natural nu furajate), oul bio, creveti, etc. Nu uitati sa le asociati cu o sursa de vitamina C.

Dupa implinirea varstei de un an se recomanda consumul de urmatoarele produse:
  • nuci, caju, migdale, nuci macadamia, alune de padure, pecan (nu inainte de un an si NU intregi, urmariti eventualele reactii alergice!!!);
  • seminte de in, seminte de dovleac, chia, seminte de canepa (stiu ca exista retineri in ceea ce priveste consumul de seminte la copil, evident ele trebuie strivite/maruntite si adaugate in cantitati foarte mici in mancare sau salete, daca aveti indoieli consulati un medic);
  • smantana si iaurt integral fermentate, branza fermentata, telemea, cascaval natural (fara margarina), kefir (de preferinta bio si nepasteurizate);
  • solanacee: vinete, ardei, rosii, cartofi (din cauza potentialului inflamator) evitati administrarea acestor alimente copilului mic, si dupa implinirea varstei de un an nu faceti abuz).
Vinetele trebuie oparite si scurse foarte bine inainte de a fi gatite!
Atentie la potentialul de fermentare al cartofului! Poate produce gaze foarte neplacute pentru un copil mic!


Produsele lactate, asa cum am mai discutat, este bine sa le faceti voi acasa din lapte crud si fiert la temperaturi joase. Nu le oferiti copiilor produse din lapte pasteurizat/omogenizat. Ii recomandati pentru bolile cardio-vasculare la varsta adulta.

Atentie!!!!
Laptele pasteurizat nu poate fi considerat sursa de calciu, ci din contra! Consumul ridicat de produse din lapte pasteurizat duce la deficit de calciu in organism.

A fost o campanie acum cativa ani pentru laptele Dorna Lady.... acea campanie a nenorocit o generatie de femei prin o crestere a incidentei osteoporozei fulminanta. Aceeasi gimnasta celebra acum face reclama la MARGARINA! Zisa pe numele ei mic si "otrava pe paine". Ma indoiesc ca pana si pe vremea lu' Ceasca stimata doamna ar fi consumat margarina cu atat mai putin ca-i da copilului ei.

Cum recunoastem starea lactatelor?*
Laptele proaspat are aspect de lichid omogen, lipsit de impurităti, de consistent fluidă. Culoarea este alba, cu o nuantă gălbuie, uniformă în toata masa sa (alba cu nuante albăstrui, dacă laptele este smantanit), mirosul este plăcut, caracteristic, iar gustul dulceag. Orice denaturare a gustului si mirosului arată că laptele este alterat.

Laptele praf proaspat se prezintă ca o pulbere fină, omogenă, uniformă în toata masa, uscată, de culoare albă, cu slabe nuanţe gălbui, fără aglomerării stabile de particule, fară impurităti. Mirosul este plăcut, caracteristic, iar gustul dulceag.

Laptele praf alterat se prezinta sub formă de aglomerari în bulgări, cu miros neplăcut de branză sau de peste.

Branza de vaci proaspata are aspectul unei mase omogene, curate, fara scurgeri de zer. Consistenta este de pastă fina, nesfăramicioasă. Are culoare albă, pana la alb-galbui, uniformă în toata masa. Mirosul este placut, iar gustul usor acrisor, fara mirosuri străine (de ars, statut etc.).

Branza telemea proaspata, de vaca si de oaie, se prezintă sub forma de bucăţi întregi, fără coajă, cu suprafata curată. Pe sectiune este uniformă, curata, fara corpuri străine. Se admite prezenta unor rare găuri de fermentatie. Consistent este de masă fina, legată, care se rupe usor, fără a fi sfaramicioasă. Branza telemea de oaie este alba, cu luciu de portelan, uniformă în toata masa, iar cea de vaca este alb-gălbuie.

Cascavalul proaspat are consistenta elastica, dură, culoarea galbena, miros caracteristic si gustul de branza grasă.

Cascavalul stricat are culoare închisa, mirosul schimbat, gustul amar sau de mucegai, consistenta modiţicată.

Smantana proaspata se prezintă ca un fluid vascos, fara aglomerări de grasime sau substante proteice, cu un luciu caracteristic. Culoarea este alba sau alb-galbuie. Mirosul si gustul aromat sunt speciţice.

Untul proaspat are culoarea alb-galbuie, mai deschisa la cel fabricat în lunile de iarna si primavara si mai pronuntata la cel obtinut vara sau toamna. Pastrat la + 5°C are o consistent solida si poate fi taiat cu cujitul. Gustul si mirosul sunt caracteristice.

*(sursa - dr. L. Cernaianu - Retete culinare de la 0 la 3 ani)


Nucile si semintele trebuie sa fie proaspete, sa nu prezinte impuritati, scurgeri de ulei, miros ranced sau paraziti (gandacei, viermisori,molii)

4) Suplimente nutritive (cand este nevoie).

Suplimnetele alimentare nu sunt medicamente sau "chimicale". Cele de calitate sunt extrase din surse naturale. Din pacate alimentele pe care le consumam noi astazi sunt departe de ceea ce ar fi ele intr-un mediu natural si ne aduc un aport mult mai mic de nutrienti decat cel din "tabel". De multe ori trebuie sa suplimentam necesarul de nutrienti prin  administrarea de suplimente. In cazul copiilor consultati un pediatru sau un nutritionist pediatru. Nu le administrati suplimente, mai ales minerale, dupa ureche.
Categorii de suplimente:
  • omega 3, mutivitamine si minerale, vitamina D (vitamina D are un rol extrem de important in sustinerea sistemului imunitar mai mult decat in preventia rahitismului; in tarile nordice -unde nici nu este soare- nu se administreaza vitamina D profilactic si nici nu au rahitism);
  • alte suplimente in functie de nevoile specifice, poluare, stres, alimentatie, etc.

5) Cereale si leguminoase (ocazional)

Stiu ca exista un bombardament de marketing legat de cat de bune sunt cerelale. Chiar avem si PAINE pentru copii. NU, painea nu este pentru copii, chiar daca au platit un doctort nutritionist de renume sa ne spuna asta.
Voi relua problema cerealelor intr-un alt material.
Ce tip de cereale le putem oferi copiilor:
  • cereale fara gluten si pseudo-cereale;
  • mai rar sau deloc cereale cu gluten;
  • fasole boabe, naut, linte.
Nu combinati cerealele cu lactatele! Aceasta combinatie duce la absorbtia deficitara a calciului si interactioneaza cu sintetizarea si absorbtia vitaminelor B.

Ce se intampla cu alimentele in urma prelucrarii?


Prin prelucrare, chiar si inainte de prelucrare termica, asupra alimentelor intervin anumite moficari - pierderi menajere. Pierderile denumite ,,menajere" variaza între 0 - 60%, în funcţie de natura, calitatea produsului si tehnica folosita la pregatirea preliminara. Pierderile sunt foarte mici sau chiar nule în cazul produselor lactate si al unor derivate de cereale, devenind considerabile cand este vorba de came, legume etc. La alimentele de calitate buna si proaspete, pierderile menajere sunt mai mici decat la produsele învechite, pastrate necorespunzator sau de calitate proasta.

Spalarea prea îndelungata a alimentelor duce la pierderi importante ale unor principii nutritive hidrosolubile. Inlaturarea partilor externe ale unor legume cu frunze sau foi, curatarea unui strat gros (coaja) în cursul prelucrarii preliminare a tuberculilor, radacinoaselor si fructelor, duce la mari pierderi de vitamine, aflate în concentraţii apreciabile în aceste regiuni. De aceea, pentru reducerea pierderilor, se prefera razuirea radacinoaselor sau a tuberculilor (cartoful curatat prin razuire pierde 5 - 6% din greutatea sa, pe cand cel curatat de coaja pierde 20 - 25% din greutate).

De asemenea, daca alimentele sunt taiate în bucati mici sau se lasa în apa mai mult timp, pierd, o data cu îndepartarea apei, mai multi factori nutritivi.

Pentru reducerea acestor pierderi, se recomanda:


a)   pregatirea preliminara sa se faca cu putin înainte de pregatirea culinară propriu-zisa;


b)   sa se evite spalarea îndelungata sau mentinerea alimentelor mult timp în apa de spalare;


c)   sa se evite fragmentarea alimentelor în bucati prea mici (exceptand unele cazuri cand suntem obligati sa facem acest lucru) si mentinerea lor în aceasta forma în apa de spalare;


d)   sa se reduca la minimum îndepartarea partilor externe ale unor legume (frunze) sau a unor tuberculi ori fructe (coji).

De pierderile alimentare trebuie sa tinem seama cand stabilim raţia alimentară. In general, aceste pierderi se cifreaza cam la 10% din valoarea calorica a raţiei zilnice.

Vom mai tine seama de urmatoarele realitati:                                  


   Pierderile vitaminice sunt mai mari în cazul în care alimentele se fierb în apa sau se prajesc, comparativ cu frigerea sau fierberea în aburi. Pentru a micsora pierderile vitaminice, se recomanda introducerea legumelor direct in apa clocotită.Acelasi efect îI are scurtarea fierberii, ridicand eventual temperatura. Si mai indicate este fierberea legumeior în aburi sau sub presiune, în vase speciale. Nu se adauga bicarbonat de sodiu în apa de fierbere (pentru a scurta timpul fierberii legumelor), caci se distruge o mare parte din vitamine.


   Sarurile minerale se pot pierde în cantitati importante în cazul fierberii legumelor si fructelor daca se arunca apa în care au fiert. Adaugand de la început sare în apa în care fierbe carnea, pestele sau ouale (ochiuri romanesti dietetice), proteinele trec în cantitate mai mare în apa (bulion). Pentru acest motiv, friptura la gratar se sareaza la sfarsitul prelucrarii termice.


De asemenea, adaugand sare de la început apei în care fierb produsele vegetale (legume), fierberea lor este prelungita si se întarzie înmuierea. Sarea se adauga la sfarsitul fierberii.



Pentru bebelusi si copiii mici este bine sa nu folositi deloc sare! In cazul in care doriti sa o faceti nu folositi sare iodata din comert!

Ce alte alimente trebuie evitate la diversificare si pana la varsta de 1 an?


Sunt (si specialistii spun in mare parte acelasi lucru) de parere ca cel mai bine ar fi sa evitati urmatoarele alimente mai ales in primul an de viata:

  • faina, cerealele cu gluten, painea, covrigii, biscuitii cu gluten, pastele cu gluten (de amanat si dupa varsta de 1 an);
  • prajelile si alimentele cu arsuri (de evitat si dupa varsta de 1 an);
  • alimentele ultraprocesate;
  • margarina (de evitat si dupa varsta de 1 an);
  • zaharul;
  • mierea;
  • pestele crud, fructele de mare (Romania nu are totusi o piata adevarata de peste proaspat);
  • nucile, alunele, migdalele, arahidele (in special arahidele pot cauza alergie, amanati-le cat mai mult sau evitati-le);
  • albusul de ou;
  • soia (de evitat si dupa varsta de 1 an);
  • citrice si alte fructe acide, cum ar fi rosiile in stare cruda (pot fi folosite in retete ce necesita preparare termica);
  • fructele de padure (daca exista cazuri de alergii in familie);
  • amidon, tapioca (fara nutrienti, calorii goale);

Acestea sunt lucruri ideale, dar daca ne straduim putin chiar le putem realiza.
Revin cu retete si recomandari!