Astazi a fost una din zilele acelea in care te minunezi si te intristezi si iar te minunezi cum de bebelusul ala, care pana mai ieri era in burtica ta, a ajuns asa o minunatie de copil. Nu stiu cand au trecut aproape 16 luni, chiar nu stiu. Ma uit si astazi la ea si mi se pare incredibil ca e a mea, ca a crescut in mine, ca am adus-o pe lume si ca am ingrijit-o cu toata dragostea din lume in ultimul an si patru luni. Si totusi, e a mea! E a mea mai mult decat imi imaginam eu ca va fi, imi seamana in niste feluri de care eram convinsa ca le-am dobandit eu, asa in timp, nu ca m-am nascut cu ele. Acum imi arata fi-mea cum de fapt noi doua impartasim mai toate genele alea care ne fac sa fim noi. Pe alocuri imi seamana si fizic, atat cat sa se vada ca-i a mea. Pfff cat ai crescut, mai mami!
Matilda a evoluat in salturi. De la o zi la alta era cu totul alt copil. Azi nu parea sa aiba nici cea mai mica intentie sa faca ceva si a doua zi te trezeai cu ea mergand deabusilea sau ridicandu-se in picioare si facand pasi timizi pe langa canapea. Ea este un copil foarte constient de sine si de ce se intampla in jur. A fost mereu genul precaut de copil, atenta cu obiectele, atenta la ce-i spuneam. Probabil ca de asta nu a facut dracii, nu a tras, spart, bagat chestii prin priza, mancat de pe jos. A evoluat mai mult in partea buna a lucrurilor, Doamne ajuta!
Intorsul meu la munca a dat-o inapoi. Pe la 10 luni incepuse sa mearga pe langa mobile si se tinea de obiecte, rupea cuvinte, avea mari impulsuri de independenta. Brusc nu a mai facut nimic, cerea orice ca un bebe mic, nu mai vorbea, ii era teama sa se desprinda. Intelgea perfect tot ce-i spuneai, chiar si actiuni abstracte, anticipa, dar nu vorbea si iti cerea asistenta si pentru baut apa. Cand ii spuneai un cuvant si-i ziceai sa-l repte dadea doar din buze si se vedea ca e stingherita si stie ca nu spune corect. I-a luat ceva sa depaseasca blocajul. Dar s-a intamplat si s-a intamplat exploziv. Ieri am simtit-o ca ne pregateste ceva. Si mama a simit si azi m-a sunat sa ma intrebe ce a facut nou. Pai a facut, si a facut lucruri care m-au facut sa rad si sa plang si sa o sarut pana a fugit de mine :)). Da, a fugit, singura, pe piciorusele ei!
De dimineata, cand inca mai dormitam in speranta ca mai doarme si ea putin, m-am trezit cu o manuta mica pe fata si am auzit MAMA. Mi-a sarit inima. Matilda nu a mai zis mama. Am fost de pe la 6-7 luni mamam, maaaaa, ma-ma, mamim. Apoi nu am mai fost nimic. In dimineata asta mi-a spus cursiv, ca un copilas mare, mama. S-a bucurat atat de tare de bucuria mea incat toata ziua m-a strigat si cantat. Matilda a invins, spune MAMA!
Si se pare ca i-a placut asa de mult ideea incat azi si-a adus aminte ca ea stie sa spuna si apa, si caca (m-a anuntat cand a facut si s-a dus in dormitor unde o schimb), papa, caah (carte), beeeeb (bebe), gan (leagan). Lucruri importante, nu gluma. S-a straduit sa scoata si alte cuvinte, inca nu-i ies, dar ce ma bucur ca i-a revenit entuziasmul de a vorbi.
Dupa ce cateva luni nu ne-a lasat deloc sa o ajutam cu mersul, nici eu nu am insistat, acum incepuse sa ne ia de mana si sa se bizuie pe noi. In schimb, nu mai vroia deloc sa incerce singura. Se tinea si cu unghiile de mana mea. Astazi s-a ridicat in cel mai firesc mod din lume, ca si cand asta face de cand a iesit de..... undeva, si s-a dus sa-si ia apa (in mod biped) a baut si s-a intors la jucarii. M-a lasat in urma ei cu respiratia tinuta, muta de uimire - COPILUL MEU MERGE! Si bea apa singura.
Si asa a tinut-o toata ziua, cu pus singura bavetica, cu pus centurile de la scaunul de masa, cu bavo-bavo cand a terminat de mancat, cu culcat singura la pranz ca'n vremurile bune, o zi absolut uimitoare. Cireasa a fost cand m-a vazut ca aduc aspiratorul si ea s-a dus sa traga de sub masuta prelungitorul. Prelungitor pe care eu il tin dosit acolo, dupa 2 cutii cu jucarii, tocmai ca sa nu-l vada... ea stia ca-i acolo si stia si la ce foloseste, s-a prins ca am nevoie de el pentru aspirator si mi-a dat o mana de ajutor. Apoi a luat un servetel si a sters mobila de praf, asta face de ceva timp si e asa de caraghioasa in sarguinta ei incat iti vine sa mori de ras. Copilul meu mi-a facut o zi frumoasa!
(moment kodak cu telefonul :)))
Aaaaaa, si am fost sa votam la Referendum. I-am pus rochita de mariner de la Nicol, am atarnat-o de mine si am purces catre Berceni. Am zapacit toate babele din cartier cu ce copil frumos am (modestie, modestie). Am vrut sa-i facem o surpriza lu' mamaie si sa ne ducem in vizita, dar nu mergea liftul (ca de obicei). Opt etaje pe scari cu 12 kg de copil in brate, big no no. Asa ca am dat o tura prin cartier, de manuta ca o fetita mare ce e, si ne-am intors acasa. In taxi a stat lipita de mine, cu manutele in jurul meu si urechea asezata in dreptul inimii. Am simtit-o iar una cu mine. Offf, bine mai e!
Astazi m-am simtit mai mama ca niciodata! O zi mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu